Cei mici au, de asemenea, propriile moduri de a face față oboselii, nesiguranței și nervozității.
Chiar și pe baza puținei lor experiențe de viață, ajung să dezvolte anumite comportamente pentru a face față acestor situații. Sutul degetului mare este unul dintre acele obiceiuri calmante.
De fapt, acesta este un comportament înnăscut, adică individul se naște știind cum să facă acest lucru. Chiar înainte de a se naște, bebelușul învățase deja să bage degetul mic în gură, iar cu asta ar putea întări musculatura care garantează mișcările de aspirație pentru a putea ulterior să sugă.
Vezi si:Copii care își mușcă unghiile: Cum să schimbi acest obicei?
În primele luni și ani de viață, copiii mici nu își pot suge degetul decât ca un act reflex și instinctiv, sau ca o căutare a hranei. Dar dacă acest comportament persistă ani de zile, a devenit un obicei.
Actul de a suge degetul poate fi legat și de ritualul somnului, mai ales în cazurile în care copilul nu folosește suzetă și nu bea biberon pentru a dormi.
Confortul dobândit prin supt tinde să calmeze copilul, iar din acest motiv el începe să asocieze comportamentul de sugere a degetului cu senzațiile de confort și siguranță.
Dar dacă acest act devine un gest automat, o manie, poate duce la probleme mai grave, emoțional, estetic, fiziologic și în interrelațiile sociale.
Obiceiul de a te suge degetul după primul an de viață poate provoca: probleme de vorbire, precum întârzieri sau modificări; dificultăți de mestecat și înghițire; dificultăți de respirație, din cauza închiderii proaste a buzelor.
Articole similare
100 de glume scurte și amuzante - să mori de râs!
USP se remarcă drept una dintre primele 100 de universități în clasament...
Spaniolul aleargă sărituri de 100 de metri înălțime și bate recordul mondial;...
Îngrijirea părinților și a celorlalți îngrijitori este esențială pentru a efectua această schimbare a obiceiurilor. Acțiunile simple și practice sunt binevenite și pot ajuta în acest proces, precum: bandă de împachetat, bandă de mascare sau bandă adezivă pe degetul copilului, și spune că doare; faceți desene pe vârful degetului sau pictați unghia; oferiți obiecte alternative care pot produce sentimente similare de căldură etc.
Pediatrii sfătuiesc atitudinile mai drastice, precum trecerea unui produs cu gust neplăcut pe degetul copilului.
Dacă se confruntă cu mai multe încercări adecvate ale părinților și îngrijitorilor de a interveni în acest obicei, copilul continuă să o facă suptul degetului mare, poate fi necesară intervenția de specialitate înainte ca daunele cauzate de supt să poată fi agrava.
Sunt cazuri care necesită monitorizarea unei echipe multidisciplinare, inclusiv: medic pediatru, responsabil de evaluarea inițială și analiza generală a stării; logopediști, care vor interveni în problemele de vorbire, respirație și masticație și înghițire; ortodont, dacă arcadele dentare s-au schimbat; psihologi, în cazurile care denotă factori emoționali implicați.
Îndepărtarea obiceiului de a-ți suge degetul poate fi și mai dificilă decât a lua suzeta, deoarece depinde, pe lângă intervenții de la părinți și profesioniști, din propriul autocontrol al copilului, încă foarte instinctiv să-și stăpânească impulsuri.
De asemenea, este de latitudinea adulților responsabili, care petrec mai mult timp cu copilul, să observe când acest lucru comportamentul se repetă: dacă este nervoasă, iritată, anxioasă, somnoroasă, rușinată, frică, nesigur. Identificarea momentului care stimulează suptul este necesară pentru a efectua intervenția corectă.
De asemenea, este important să nu certați copilul când are degetul în gură, nu face asta pentru a provoca pe nimeni, nu are conștientizarea pagubelor pe care le poate provoca, este doar o atitudine de autoreglare, așa cum am spus deja, un mod de a simți sigur.
Dacă nu este încă ora de culcare (când copilul are nevoie și mai mult de comportament), încearcă să-i distragi atenția cu alte jocuri, astfel încât să uite puțin de degetul mic.
Și, ca în toate etapele acestui proces de dezvoltare și maturizare a celor mici, aveți multă răbdare, liniște, înțelegere și afecțiune pentru îndrumați-i și ajutați-i în cel mai bun mod, astfel încât toate aceste tranziții să aibă loc cât mai lin posibil și cu cel mai mic nivel de daune emoționale asupra copil.
