Economia constituie și reprezintă fenomenele sociale aferente și captarea și circulația resurse materiale şi financiare care vizează dezvoltarea societăţilor, structurilor şi oameni. Această zonă de cunoaștere este de obicei subdivizată în mai multe sectoare, clasificate în funcție de funcție pe care le exercită de-a lungul lanțului de producție, de la producția de materii prime până la consum direct. În acest sens, există activități, practici și bunuri care aparțin tuturor acestor sectoare, în timp ce alte elemente sunt incluse doar într-unul singur.
Cea mai comună modalitate de clasificare a activităților economice este împărțirea acestora în trei tipuri - care este chiar adoptată oficial de instituții precum IBGE (Institute Institutul Brazilian de Geografie și Statistică), Ipea (Institutul de Cercetări Economice Aplicate), INPE (Institutul Național de Cercetări Spațiale), ONU (ONU), printre alții. Aceste tipuri sunt: the sectorul primar, O sectorul secundar si sectorul terțiar. În unele abordări, există și un sector cuaternar pentru a se referi la sectorul serviciilor, dar în clasificările oficiale, acesta apare inclus în sectorul terțiar alături de comerț.
Vezi mai mult
Inegalitate: IBGE dezvăluie cele mai rele 10 state pentru...
Israelul este a 4-a cea mai puternică putere militară din lume; verifica clasamentul
Sectorul primar este sectorul producţiei de materii prime precum si produse primare, adica cele care se consuma direct, fara a trece prin vreun tip de transformare industriala sau manufacturata. Prin urmare, acest sector al economiei implică extracția de plante, animale (vânătoare și pescuit) și minerale, pe lângă faptul că include de asemenea practica agriculturii (cultivarea legumelor) si a cresterii animalelor (cresterea animalelor in scopuri necasnice).
Acest domeniu al economiei este considerat a avea prima dezvoltare din istoria omenirii, fiind practicat mai mult incisiv cu dezvoltarea agriculturii în perioada neolitică, care a stat la baza constituirii primei civilizatii. În prezent, există multe țări care au cea mai mare parte din economiile lor centrate pe sectorul primar, un semn al celor mai subdezvoltate teritorii de pe planetă.
A avea o economie dependentă de producția și exportul de materii prime este considerat problematic în multe privințe, din cauza dezavantajele acestuia, și anume: a) dependență mare de climă, ceea ce face dezvoltarea vulnerabilă la secete sau catastrofe; de mediu; b) valoare scăzută de export, care necesită o cantitate mare de produse exportate pentru echilibrarea balanței comerciale; c) remunerarea slabă a lucrătorilor, în special în țările în care dezvoltarea umană este scăzută și legile muncii nu sunt aplicate corect în zonele rurale; d) costul mai mare al importului de produse industrializate, ceea ce crește dependența financiară, în principal față de țările care domină tehnologiile de ultimă generație.
PUBLICITATE
Prin urmare, deși dezvoltarea sectorului primar este necesară pentru creșterea oricărei țări sau teritoriu, în funcție de exclusiv sau în primul rând al acestei activități este un indice dintre multele care există pentru a indica o relație de in dezvoltare. Important, în acest caz, este diversificarea activităților economice și investirea într-o mai bună utilizare a tehnologiilor structurale.
Sectorul secundar constituie activitate de prelucrare a materiilor prime si a produselor primare, inclusiv utilizarea resurselor naturale pentru a obține energie sau includerea acesteia într-o formă de producție. Prin urmare, acest sector include activitatea industrială și producția de energie. Prin convenție, construcțiile civile sunt incluse și în această tipologie, care este definită ca un fel de industrie.
Activitatea industrială, nucleul principal al sectorului secundar, există de mult timp, fiind format inițial în linii de producție manuale, într-un fel de „evoluție a măiestrie". Totuși, concepția sa cea mai productivă și sistematizată a început să aibă loc în secolul al XVIII-lea, odată cu Revolutia industrialaînceput în Anglia.
PUBLICITATE
Inițial, au fost luate în considerare doar țările cele mai dezvoltate industrializat (țări de industrializare clasică), precum Anglia, Franța și unele regiuni ale Statelor Unite. Ulterior, în cadrul sectorului secundar s-au dezvoltat și țările cu economie planificată, auto-intitulați socialiști, care s-au extins ulterior și în ţările capitaliste subdezvoltat și în curs de dezvoltare. Brazilia, de exemplu, este considerată o țară cu industrializare târzie sau recentă, deoarece abia în cursul secolului al XX-lea a a reușit să-și concentreze economia pe acest sector, însoțind alte teritorii cu același profil, precum Turcia, Mexic, Argentina și multe alții.
Sectorul terțiar este considerat sectorul comerțului și serviciilor și, prin urmare, cuprinde vânzarea unui produs primar sau a unui produs industrializat. Astfel, comercianții, profesioniștii liberali (profesori, avocați, medici etc.) și prestatorii de servicii sunt incluși în acest domeniu de activități economice. Apariția sa precede dezvoltarea industrială și s-a produs din momentul desfășurării activităților fermele au început să genereze un surplus, astfel că diferite popoare au început să negocieze și să facă schimb reciproc. Invenția banilor, evident, a intensificat această practică, până la punctul de a da naștere, la sfârșitul Evului Mediu, unei forme inițiale de Capitalism centrat pe acest sector, Capitalismul Comercial.
În prezent, odată cu procesul de mecanizare a agriculturii și industriei - care duce la înlocuirea muncitorilor cu mașini - cea mai mare parte a forței de muncă și a locurilor de muncă vacante sunt alocate sectorului terțiar, care, totuși, include și sectorul informal. Acest proces – numit terțiarizare a economiei – este latent în țările dezvoltate, care în prezent își concentrează aproximativ 70% din lucrătorii în acest sector, care s-a intensificat și în țări în curs de dezvoltare. În Brazilia, conform IBGE, aproximativ 60% dintre lucrători sunt angajați în sectorul terțiar. Când această situație se intensifică prea mult, se evidențiază conceptul de hipertrofie a sectorului terțiar.
PUBLICITATE
De Rodolfo F. Alves Pena
Master în Geografie