Astfel, problema s-a luptat între două grupuri conduse de Antônio Feliciano de Castilho, scriitor romantic, și Antero de Quental, Teófilo Braga și Vieira de Castro, studenți la Universitatea din Coimbra.
Vezi mai mult
Itaú Social 2022 va distribui 2 milioane de materiale fizice și...
ONG-ul Pró-Saber SP oferă cursuri gratuite pentru educatori
În octombrie 1865, António Feliciano de Castilho s-a referit, în postfața sa, la poem de tineret, de la Pinheiro Chagas, până la școala Coimbră și lipsa ei de inteligență și abilitate.
În opoziție, studenții de la Universitatea din Coimbra au apărat necesitatea modernizării Literatura portugheză care, după ei, era depășită din punct de vedere romantic, formal și academician.
Obiectivul grupului în creațiile lor a fost să înfățișeze în mod realist viața omului și să propună o reînnoire
În pamflet, Quental a repudiat modelul tradițional de a imita și a nu inventa nimic. În plus, i-a criticat pe cei care au scris cu cuvinte frumoase, dar fără nimic de adăugat, ca o aluzie clară la Castilho.
Astfel, s-au format două grupuri: pe de o parte, scriitorii tradiționali și, pe de altă parte, scriitorii moderni. Controversa a făcut furori timp de un an și a implicat mari scriitori și cercetători din diferite domenii, însă a provocat o ruptură în modul de construire a cunoașterii.
Din problema de la Coimbră, întreaga clasă de gânditori portughezi a fost încurajată să regândească tradiția și să creeze noi cunoștințe, inițiind realism, o mișcare mai mare decât romantismul însuși.
Prin urmare, nume ca Eça de Queiroz şi Antero de Quental au fost lansate ca mari reprezentanţi ai realism portugheză.
Citeste si:
