ACTIVITĂȚI DE DISCURS DIRECT ȘI INDIRECT

Cunoașterea vorbirii directe și indirecte este esențială pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de text.

Dar la urma urmei, ce este vorbirea directă? Se spune că vorbirea directă este cel mai comun și natural tip de vorbire, caracterizat prin exprimarea liberă a personajelor, făcându-i să-și ia o viață proprie în timpul narațiunii. Pentru a învăța să diferențiem vorbirea directă și indirectă, este esențial să cunoaștem caracteristicile fiecăruia.

Caracteristicile vorbirii directe:
• Constă dintr-o transcriere exactă a discursului personajelor în narațiune, unde naratorul nu participă;
• Acest tip de vorbire este de obicei precedat de o liniuță (un semn de punctuație care indică când a personaj, când există o schimbare a interlocutorilor și când există o schimbare pentru narator printr-un verb de rostire). Cu toate acestea, mulți autori de narațiuni preferă să încadreze discursul direct între ghilimele (un semn de punctuație care indică o transcriere sau citat);
• Vorbirea directă este introdusă de verbe de enunț, precum: vorbi, spune, comenta, cere, răspunde, observă, murmură, exclamă, strigă, sfătuiește etc. Verbele de rostire sunt urmate de un punct (semn de punctuație).

În postarea de astăzi, am separat câteva exerciții pentru ca dvs. să exersați și să vă exercitați cunoștințele clasei. Sperăm să vă placă și să aibă rezultate pozitive: