A Legea Uterului Liber a fost promulgat la 28 septembrie 1871 și era cunoscut și sub numele Legea Rio Branco. Această lege a fost elaborată de biroul Visconde do Rio Branco și a fost rezultatul unor ample discuții în parlament.
Legea a fost aprobată în cameră cu 65 de voturi pentru și 45 împotrivă. Și a fost cum poartă determina că copiii femeilor sclave născute după acea dată erau liberi.
Vezi mai mult
Oamenii de știință folosesc tehnologia pentru a dezvălui secretele artei egiptene antice...
Arheologii descoperă morminte uimitoare din epoca bronzului în...
LEGEA NR.2040 din 28.09.1871 - LEGEA PANTECULUI LIBER
Prințesa Imperială Regenta, în numele lui S. M. împăratul și dl. d. Pedro al II-lea, informează toți cetățenii Imperiului că Adunarea Generală a decretat și sancționat următoarea lege:
Artă. 1.º – Copiii unei sclave care se nasc în Imperiu de la data prezentei legi vor fi considerați liberi.
§ 1.º – Acești copii minori vor fi în puterea sau sub autoritatea domnilor mamelor lor, care vor avea obligația să-i crească și să-i trateze până la vârsta de opt ani întregi. Când fiul sclavului împlinește această vârstă, stăpânul mamei va avea opțiunea fie de a primi o indemnizație de 600.000 USD de la stat, fie de a folosi serviciile copilului până la vârsta de 21 de ani. În primul caz, Guvernul îl va primi pe minor și îi va da destinație, în condițiile prezentei legi.
§ 6.º – Prestarea de servicii către copiii sclavilor încetează înainte de perioada stabilită la § 1°. daca prin sentinta instantei penale se recunoaste ca domnii mamelor ii maltrateaza, aplicandu-le pedepse excesive.
Artă. 2 – Guvernul poate preda asociațiilor, autorizate de acesta, copiii sclavelor, născuți din data prezentei legi, care sunt cedate sau abandonate de stăpânii lor sau scoase din puterea lor în virtutea Artă. 1.º- § 6º.
§ 1 – Asociațiile menționate vor avea dreptul la servicii gratuite pentru minorii în vârstă de până la 21 de ani și vor putea închiria aceste servicii, dar vor fi obligate:
1.º Să crească și să trateze aceiași minori;
2.º Să constituie o rentă pentru fiecare dintre ele, constând în cota rezervată în acest scop în statutele respective;
3.º Să le caute, după perioada de serviciu, plasament corespunzător.
§ 2.º – Prevederea acestui articol este aplicabilă Caselor Expușilor și persoanelor cărora judecătorii orfanilor. însărcinat cu educația minorilor respectivi, în lipsa asociațiilor sau instituțiilor create în acest scop.
§ 4.º – Guvernul are dreptul de a dispune ridicarea minorilor îndrumaţi din unităţi public, transferând în acest caz către Stat obligațiile pe care § 1.º le impune asociațiilor autorizat.
Artă. 3 – Vor fi eliberați anual în fiecare provincie a Imperiului cât mai mulți sclavi corespund cotei anuale disponibile din fondul destinat emancipării...
Artă. 4.º – Sclavul are voie să formeze o rentă cu ceea ce primește din donații, moșteniri și moșteniri și cu ceea ce, cu acordul stăpânului, obține din munca și economiile sale. Guvernul va prevedea reglementările privind plasarea și securitatea aceleiași anuități.
§ 1.º – La moartea sclavului, jumătate din renta acestuia va aparține soțului supraviețuitor, dacă este cazul, iar cealaltă jumătate va fi transmisă moștenitorilor săi, în formă de drept civil. În lipsa moștenitorilor, renta va fi acordată fondului de emancipare, prevăzut la art. 3.º…
§ 4.º – Sclavul care aparține coproprietarilor și este eliberat de unul dintre aceștia, va avea dreptul de a fi eliberat, despăgubindu-i pe ceilalți stăpâni de cota din valoarea ce le revine. Această indemnizație poate fi plătită cu servicii prestate pe o perioadă care nu depășește șapte ani...
§ 7.º – În orice caz de înstrăinare sau transmitere de sclavi, este interzisă, sub pedeapsa nulităţii, separarea soţilor şi copiilor sub vârsta de doisprezece ani de tată sau de mamă.
§ 8.º - Dacă împărțirea bunurilor între moștenitori sau parteneri nu implică reunirea unei familii, iar niciunul dintre aceștia nu preferă să-l păstreze sub domeniul său, la înlocuirea cotei, sau o parte a celorlalte părți interesate, se va vinde aceeași familie și produsul acesteia. prorata…
Artă. 6.º – Vor fi declarate eliberate:
§ 1.º – Sclavi aparținând națiunii, guvernul dându-le ocupația pe care o consideră convenabilă.
§ 2.º – Sclavii dați în uzucapiune Coroanei.
§ 3.º – Sclavii moștenirilor vacante.
§ 4.º – Sclavi abandonați de stăpânii lor. Dacă îi abandonează pentru că sunt invalizi, vor fi obligați să-i hrănească, cu excepția cazului de penurie, hrana fiind impozitată de judecător pentru orfani.
§ 5.º – În general, sclavii eliberați în temeiul acestei legi rămân sub controlul guvernului timp de 5 ani. Aceștia sunt obligați să-și angajeze serviciile sub pauza de a fi constrânși, dacă trăiesc inactiv, să lucreze în instituții publice. Totuși, constrângerea muncii va înceta ori de câte ori libertul va solicita un contract de servicii.
Artă. 8.º – Guvernul va dispune înregistrarea specială a tuturor sclavilor existenți în Imperiu, cu o declarație a numelui, sexului, statutului, aptitudinii de muncă și filiației fiecăruia, dacă este cunoscut.
§ 1.º – Perioada în care trebuie să înceapă şi să se încheie înscrierea va fi anunţată cu cât mai mult timp posibil prin anunţuri publice repetate, în care se va introduce prevederea următorului alineat.
§ 2.º – Sclavii care, din vina sau omisiunea celor interesaţi, nu sunt daţi la înscriere, până la un an de la închiderea acesteia, vor fi consideraţi eliberaţi prin acest fapt.
§ 4.º – În carte separată vor fi înscriși și copiii sclavei, care prin prezenta lege sunt liberi. Domnii omisi, din neglijență, vor primi o amendă de la 100 000 USD până la 200 000 USD, repetată de câte ori sunt persoane omise, și pentru fraudă în penalitățile ari. 179 cod penal.
§ 5.º – Preoţii parohi vor fi obligaţi să aibă registre speciale pentru înregistrarea naşterilor şi deceselor copiilor sclavelor, născuţi de la data prezentei legi. Fiecare omisiune îi va supune pe preoții parohi la o amendă de 100.000 USD.
Artă. 9.º – Guvernul, în reglementările sale, poate aplica amenzi de până la 100.000 USD și pedepse simple cu închisoarea de până la o lună.
Artă. 10 - Orice prevederi contrare sunt revocate. Dispune, așadar, ca toate autoritățile cărora le aparțin cunoașterea și executarea legii menționate, să o respecte și să o pună în aplicare și să o păstreze în întregime cât conține. Secretarul de Stat pentru Agricultură, Comerț și Lucrări Publice le-a tipărit, publicat și difuzat.
Dată la Palatul din Rio de Janeiro, la 28 septembrie 1871, aniversarea a 50 de ani de la Independență și Imperiu
Prințesa imperială regentă – Teodoro Machado Freire Pereira da Silva.
legi abolitioniste astfel cunoaștem legile care au promovat emanciparea sclavilor. Au fost aprobate treptat, prima fiind Legea Eusébio de Queiroz, iar ultima Legea de Aur.
Legile aboliționiste adoptate în Brazilia au fost:
A doua jumătate a secolului al XIX-lea în Brazilia a fost marcată de tensiuni sociale, în special în ceea ce privește relațiile de muncă.
Anglia a început să facă presiuni asupra guvernului imperial brazilian să ia măsuri cu privire la sclavie. Aproape de a doua jumătate a secolului a fost creat în Anglia Actul Bill Alberdeen (1845), care interzicea comerțul cu sclavi între Africa și America și i-a autorizat pe englezi să pună mâna pe nave de sclavi intercontinental.
Preocuparea Angliei era însă să știe că prețul produselor produse din munca sclavilor era mai ieftină, iar acest lucru ar putea face din colonia braziliană un nou competitor în Piata de desfacere.
Odată cu crearea Legii Bill Alberdeen, cinci ani mai târziu a fost aprobată în Brazilia Legea Eusébio de Queiroz, care interzicea comerțul cu sclavi. Această lege, totuși, a fost efectiv aplicată doar odată cu promulgarea Legii Nabuco de Araújo, în 1854.
Legea Uterului Liber, la rândul său, a fost adoptată în 1871 și, într-un mod diferit de Legea Eusébio de Queiroz, a amenințat că va pune capăt sclaviei în Brazilia.
Dacă comerțul cu sclavi a fost interzis, iar copiii născuți din mame sclave după această dată au fost considerați liberi, atunci sfârșitul muncii sclavilor era mai aproape ca niciodată. inainte de.
Deși are puține efecte, Lei do Ventre Livre este un eveniment care simbolizează preocupările perioadei în raport cu sistemul sclavist, în momentele sale finale.
Deceniul următor, anii 1880, a fost marcat de a fi unul dintre cele mai emblematice în ceea ce privește lupta împotriva sclaviei, iar forța mișcării aboliționiste a fost din ce în ce mai prezentă în societate. Mai mult, este deceniul în care se promulgă Lei Áurea.
Continut Asemanator: