O Brazilia Este o țară de dimensiuni continentale, cu o suprafață de aproximativ 8,5 milioane km² și o gamă largă de latitudinal (Nord-Sud), ceea ce îi conferă o bogată diversitate climatică și, prin extensie, biologic.
Nu întâmplător, teritoriul brazilian este recunoscut drept unul dintre locurile cu cea mai largă biodiversitate de pe planetă. Astfel, pentru a înțelege și a studia mai bine dinamica acestor peisaje, conceptul de domenii morfoclimatice ale Braziliei.
Vezi mai mult
Inegalitate: IBGE dezvăluie cele mai rele 10 state pentru...
Israelul este a 4-a cea mai puternică putere militară din lume; verifica clasamentul
Clasificarea teritoriului brazilian în diferite domenii morfoclimatice a fost elaborată de geograful Aziz Ab’Sáber (1924-2012), care cuantifică spațiul național în șase medii mari natural:
Pe lângă aceste compoziții, există și zone de tranziție, marcate de pluralitatea morfologică de la intersecția dintre două sau mai multe domenii.
Este cel mai mare dintre domeniile morfoclimatice braziliene, cu o suprafață estimată la aproximativ 5 milioane km².
acoperă întregul Regiunea de nord a tarii, pe langa Nordul de Mato Grosso iar la vest de Maranhao, remarcandu-se prin volumul mare al padurilor sale, prin reteaua hidrografica complexa si prin marea variabilitate a ecosistemelor. Cu toate acestea, este domeniul în care activitățile umane s-au extins cel mai mult în ultimii ani, ceea ce reprezintă o amenințare serioasă.
Deși are o suprafață largă, cel domeniul amazon nu se extinde mult în sens latitudinal, fiind poziționat aproape în întregime într-o regiune apropiată de Linia Ecuatorului. Cu aceasta, insolația este puternică pe tot parcursul anului și masele de aer Actuatoarele sunt calde și umede.
În acest fel, prezența umidității – ceva ce are legătură și cu evapotranspirația padurea Amazoniana – face ca variația temperaturii (amplitudinea termică) să fie foarte scăzută, cu medii termice anuale de aproximativ 25ºC.
Solurile, în general, au fertilitate scăzută, ceea ce face dificilă ocuparea pădurii pentru agricultură, creșterea animalelor extensive fiind cea mai frecventă activitate economică în zona acestui domeniu.
Pădurea ecuatorială amazoniană este clasificată în mod obișnuit în funcție de apropierea vegetației de cursurile de apă. Se împarte astfel în:
Nomenclatura de mai sus indică compoziția acestui domeniu, care acoperă Biomul Cerrado, clasificat ca tip specific printre formațiunile de savană.
Ocupă o suprafață de 2 milioane km² și este unul dintre mediile cele mai amenințate de avansul activităților economice în spațiul său natural.
O relief este formată predominant din platouri, unde există un număr mare de platouri, cum ar fi dos Veadeiros (GO), diamant (BA) și Guimarães (MT).
Acest domeniu morfoclimatic are două climate foarte bine definite pe tot parcursul anului, unul foarte uscat și rece (dar cu o gamă mare de temperatură pe tot parcursul zilei) și celălalt umed și cald.
Din punct de vedere hidrografic, regiunea se remarcă prin adăpostirea izvoarelor și cursurilor de apă care alimentează unele dintre principalele râuri din regiune. America de Sud, implicând Bazinul Tocantins-Araguaia și părți din Bazinul San Francisco Este din Parana.
Deși solurile cerrado au compoziție acidă, în special latosolurile (care sunt bogate în fier și aluminiu), regiunea a fost, încă din 1970, destul de ocupat de agricultura, mai ales dupa dezvoltarea varului, tehnica care corecteaza aciditatea prin adaugarea de calcar la sol.
În prezent, rămâne doar aproximativ 20% din suprafața inițială ocupată de vegetația nativă Cerrado.
Stăpânirea mărilor din Morro – cunoscută și ca pădure atlantică – este situată într-o vastă extensie latitudinală de-a lungul spațiului de coastă brazilian, însumând aproximativ 650 mii km², variind de la mare râu nordic pană la Rio Grande do Sul.
Pădurea Atlantică este cel mai devastat dintre biomurile țării, fiind ocupată încă din epoca colonială.
Ca și în domeniul Amazonian, mările de deal au o gamă de temperatură scăzută datorită prezenței mari a umiditate, în principal în regiunea sa cea mai suică, cu prezența climatelor tropicale umede, tropicale de altitudine și subtropicale umed.
Această configurație climatică și regimurile constante de precipitații, au favorizat formarea de soluri adânci datorită acțiunii intemperii chimice, multe dintre ele foarte productive, care au facilitat ocuparea teritoriala si in consecinta Logare.
Originea numelui „mares de morro” se datorează caracteristicilor sale geomorfologice, cu forme de relief în aspect convex, în așa-numitul stil „mamelonar”, ca și cum ar fi mici movile în formă de șosete portocale.
Formele de relief predominante sunt platouri, pe lângă unele depresiuni litorale.
Acest domeniu implică regiunea ocupată de caatinga biom, care este compoziție vegetală unică exclusiv braziliană, ocupând o suprafață de 850 mii km².
Este o regiune numită „Polígono das Secas” din cauza climat semiarid aspru. În acest mediu, temperaturile au medii care ajung la 29ºC pe an, cu un regim de precipitații scăzut, neregulat și slab distribuit pe tot parcursul anului.
Datorita marii rigoari climatice, vegetatia predominanta este de tipul xerofil, cele care se adaptează la climatul uscat prin reținerea apei, cu rădăcini largi, tulpini groase și frunze care de multe ori se pregătesc în spini. În perioadele ploioase, această vegetație capătă un aspect mai voluminos și transformă peisajul hinterland.
Relieful regiunii este marcat de prezența mare a depresiunilor relative, înconjurate de zone de podișuri, ceea ce ajută la explicarea aridității datorate barajului umiditatea aerului prin forme de relief. În aceste medii, intemperii fizice prevalează asupra intemperiilor chimice, ceea ce le face foarte puțin adânci și pietroase.
Agricultura este mai frecventă în așa-numitele mlaștini, care sunt concentrate pe versanții munților și platourilor, unde precipitațiile sunt puțin mai frecvente.
Acest domeniu, după cum subliniază deja nomenclatura, acoperă spațiul ocupat de Pădurea de Araucaria, ocupând o mare parte din Regiunea de Sud pe o suprafață de 400 mii km².
Clima locală este subtropicală umedă, care este direct cauzată de poziția geografică la sud de Tropicul Capricornului, cu precipitații medii anuale cuprinse între 1400 mm și 2000 mm.
Altitudinile regiunii variază între 800 și 1300 într-o zonă de podișuri, cu prezența solurilor adânci și foarte fertile, de la dintre care iese în evidență „pământul violet” provenit din intemperii rocilor bazaltice produse în procesele vulcanice de astăzi dispărut.
Această zonă acoperă cea mai mare parte Bazinul Paraná si de asemenea Bazinul Uruguayului.
Domeniul morfoclimatic al Pajiștilor – cunoscut ca pampa gaucho – este situat în sudul extrem al Braziliei, ca o prelungire a câmpurilor și prerii situate în Argentina și în Uruguay.
Vegetația din aceste medii este compusă predominant din ierburi, care sunt plante cu tulpini nu lemnos sau flexibil, niciodată mai mult de doi metri.
Solurile sunt tinere din punct de vedere geologic și destul de ocupate de agricultură. În unele zone, compoziția nisipoasă face ca îndepărtarea vegetației și utilizarea intensivă a suprafeței să conducă la un proces numit slefuire, cu formarea consecutivă a unor zone nisipoase, care sunt total neproductive.
Clima predominantă este subtropicală, cu temperaturi medii de aproximativ 16ºC, cu perioade ocazionale de secetă prelungită.
Vezi mai mult:
