Amfetaminele sunt stimulente ale sistemului nervos central (SNC). Se mai numesc si psihostimulante. Ele sunt adesea folosite pentru a trata tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADD și ADHD).
În plus, tratează narcolepsia, boala Parkinson și obezitatea. Datorită potențialului lor ridicat de abuz, substanțele sunt, de asemenea, clasificate ca droguri din Lista II de către US Drug Enforcement Administration (DEA).
Vezi mai mult
MCTI anunță deschiderea a 814 posturi vacante pentru următorul concurs de portofoliu
Sfârșitul tuturor: oamenii de știință confirmă data când soarele va exploda și...
Amfetaminele sunt derivate din efedra (Ephedra sinica), o plantă originară din China și Mongolia. Timp de secole, multe culturi au folosit efedrina ca stimulent și pentru a trata congestia și astmul. Planta contine efedrina si pseudoefedrina.
Acestea sunt substanțe alcaloide naturale sau compuși organici azotați care provoacă un răspuns fiziologic la om. Aceste substanțe chimice sunt fundația pe care au fost create amfetaminele (inclusiv metamfetamina).
Nagai Nagayoshi, un chimist și farmacolog japonez, a izolat pentru prima dată efedrina în 1885. Doar doi ani mai târziu, în 1887, Lazăr Edeleanu, un chimist român, a sintetizat amfetamina din efedrina.
În 1929, Gordon Alles, un biochimist american, a descoperit că amfetaminele au efecte fiziologice. La scurt timp după descoperirea lui Alles, companiile farmaceutice au dezvoltat medicamente cu amfetamine. Medicamentele erau pentru tratamentul congestiei și astmului.
Din 1933 până în 1948, amfetamina putea fi luată pentru a combate congestia nazală și fără prescripție medicală. Studii clinice suplimentare au descoperit că amfetamina a avut efecte pozitive asupra pierderii în greutate, narcolepsiei și depresiei.
Popularitatea sa a crescut apoi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Membrii armatei americane, japoneze, germane și britanice au primit medicamentul pentru a trata depresia ușoară și pentru a îmbunătăți vigilența și rezistența.
Amfetaminele au fost folosite de atunci în dezvoltarea unei varietăți de medicamente, în special Adderall și Ritalin. Dependența de amfetamine a fost o problemă încă din anii 1940, dar a crescut în anii 1980 odată cu creșterea producției ilicite de metamfetamine.
Un medicament pe bază de amfetamine, cum ar fi Adderall sau Ritalin, crește producția de dopamină în conexiunile dintre cortexul prefrontal și alte părți ale creierului. Acest lucru permite cortexului prefrontal să-și recapete controlul.
Anumite formulări de amfetamine, de obicei pseudoefedrina, sunt utilizate în medicamentele care tratează simptomele răcelii. Stimulantele cu amfetamine reduc umflarea vaselor de sânge din nas. Acest lucru ajută la deschiderea căilor respiratorii, permițând o respirație mai ușoară.
Medicamentele sunt disponibile fără prescripție medicală, dar sunt depozitate în spatele ghișeului farmaciei, deoarece pot fi folosite ilegal pentru a produce metamfetamina.
Există dovezi că amfetaminele pot trata obezitatea acționând ca supresoare a apetitului. Un studiu clinic din 2015 publicat în jurnalul Frontiers in Endocrinology a raportat că pacienții care au luat medicamente cu amfetamine au prezentat o scădere în greutate și o motivație crescută.
Mecanismul a fost neclar și sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă amfetaminele pot fi utilizate pentru pierderea în greutate pe termen lung.
Când sunt luate corect, medicamentele cu amfetamine pot fi sigure și eficiente. Dar, ca și în cazul oricărui medicament prescris, există potențiale efecte secundare.
Amfetaminele pot avea un efect puternic asupra corpului și creierului, chiar și atunci când sunt luate o singură dată. Potrivit MedlinePlus, efectele secundare ale consumului de amfetamine includ:
Amfetaminele, în special metamfetamina, pot crea o dependență ridicată.
Amfetamina poate determina creierul să producă cantități atât de mari de dopamină, încât creierul le compensează scăpând de receptorii de dopamină. Îndepărtarea acestor receptori scade capacitatea unei persoane de a experimenta plăcere.
Acest lucru poate crește depresia sau gândurile suicidare atunci când persoana nu utilizează medicamentul. Aceste sentimente deprimante pot determina oamenii să continue să utilizeze medicamentul, astfel încât dopamina și sentimentele pozitive pe care le produce se vor întoarce.
În 1971, Biroul pentru Narcotice și Droguri Periculoase – acum DEA din SUA – a clasificat toate formele de amfetamine, inclusiv metamfetamina, drept droguri din Lista II. Clasificarea înseamnă că medicamentele au o utilizare medicală acceptată, dar și un potențial ridicat de abuz.
Începând cu anii 1980, abuzul de amfetamine a crescut vertiginos, odată cu declanșarea producției ilegale de metamfetamine. În această perioadă s-a înregistrat și o creștere a prescripțiilor de medicamente amfetamine pentru tratamentul tulburărilor de deficit de atenție. Abuzul și utilizarea medicală a amfetaminelor a continuat să crească în ultimul deceniu.
În SUA, se estimează că 4,8 milioane de persoane în vârstă de 12 ani și peste au abuzat de rețetele lor pe bază de amfetamine. Aproximativ 1,7 milioane au folosit metamfetamina în 2015. Cu toate acestea, este dificil să urmăriți cu exactitate consumul de metamfetamine, deoarece drogul este fabricat și distribuit ilegal.
În plus, majoritatea metamfetaminelor provin din afara SUA, unde sunt produse ieftin și ilegal.
În timp ce schimbările fizice cauzate de amfetaminele din creier sunt permanente, diferite programe de tratament terapeutic pot ajuta oamenii să-și depășească dependența. Cele mai de succes tratamente includ educația pentru dependență, consilierea familiei, terapia cognitiv-comportamentală și grupurile de sprijin.
