Odată cu întărirea industriei în secolul al XIX-lea, apare o nouă clasă socială: clasa muncitoare industrială sau proletariatul. Expansiunea industrială a atras mii de muncitori rurali în orașe în căutare de locuri de muncă și o viață mai bună. Totuși, acest exod către marile centre urbane a provocat o serie de transformări sociale. Pe lângă umflarea orașelor care nu erau pregătite structural să primească acest număr mare de noi rezidenți, condițiile teribile a vieţii şi muncii muncitorilor ar influenţa apariţia asociaţiilor, sindicatelor şi partidelor politice dornice să lupte pentru acestea drepturi.
Expansiunea industrială rapidă a generat nevoia unui număr mare de muncitori, însă descalificarea dintre aceşti muncitori i-au făcut să primească salarii groaznice şi au fost prinşi în ritmul istovitor impus de sefii. În acest mediu tensionat s-au dezvoltat trei curente importante de gândire: cel Liberalism, O Socialism si Anarhism.
Vezi mai mult
Oamenii de știință folosesc tehnologia pentru a dezvălui secretele artei egiptene antice...
Arheologii descoperă morminte uimitoare din epoca bronzului în...
Această ideologie provine din gândurile lui Filosofii iluminismului John Locke, Montesquieu și Adam Smith. Liberalismul politic a apărat împărțirea puterilor, dreptul la viață, menținerea proprietății private și libertatea de exprimare. Liberalismul economic s-a opus intervenției statului în economie, a apărat comerțul liber și a încurajat libera concurență. Pentru apărătorii acestei ideologii, statul nu trebuie să se amestece în relațiile dintre angajatori și angajați.
Socialiștii au susținut o schimbare rigidă a relațiilor sociale pentru a pune capăt inegalităților promovate de lupta de clasă. Spre deosebire de liberali, apărătorii acestei ideologii urmăreau să pună capăt sărăciei și exploatării muncii proletare. Acest curent este împărțit în socialism utopic și socialism științific.
Creatorii acestei ideologii au fost gânditorii Charles Fourrier și Robert Owen. Au fost numiți socialiști utopici pentru că credeau că este posibil să se instaleze socialismul prin mijloace pașnice. Pentru ei, inegalitățile sociale ar putea fi depășite dacă ar exista o cooperare între burghezie și proletariat. Cei doi au criticat dur individualismul burghez, pentru ei societatea ideală ar fi una formată din comunități în care fiecare individul ar lucra la ceea ce îi dă cea mai mare plăcere, venitul generat de munca sa ar trebui să fie distribuit în funcție de nevoile fiecare. Această relație de lucru a fost numită falansterii și, potrivit creatorilor săi, succesul întreprinderea ar fi în multiplicarea ei pentru toate regiunile ţării până să devină total socialist.
Ei au apărat concurența și au apărat cooperarea ca mijloc de atingere a egalității sociale. Au predicat condiții mai bune de muncă în fabrici și salarii mai bune.
Karl Marx și Friederich Engels, filozofii germani au fost susținătorii acestei ideologii cunoscute sub numele de socialism științific. Pentru ei, depășirea conflictelor de clasă nu putea fi depășită decât printr-o investigare intensă a societății și a problemelor ei. S-au bazat pe studii de Filosofie, Istorie, Sociologie și Economie, investiți în observarea condițiilor de viață ale clasei muncitoare pentru a căuta soluții la dilemele lor. În 1848, au publicat Manifestul Comunist.
Pentru ambii filozofi, contradicțiile sociale nu puteau fi depășite decât printr-o revoluție socială. Această revoluție ar trebui condusă de muncitori, faza revoluționară a fost încheiată, puterea ar trebui să fie asumată prin ei inițierea unei dictaturi a proletariatului, care urma să rămână până la stingerea tuturor inegalităților social. Odată cu sfârșitul diferențelor sociale, socialismul avea să cedeze treptat comunism, în care ar predomina o societate fără clase, întrucât ei sunt cei care promovează exploatarea.
Cartea intitulată Capitalul este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Marx, în care critică dur sistemul capitalist. În această lucrare vorbește despre valoarea adăugată, care ar fi bogăția produsă de muncitor și însușită de șef.
La fel ca și socialiștii, anarhiștii au condamnat existența claselor sociale, exploatarea muncii muncitorului și concentrarea bogăției în mâinile unei minorități. Ei au susținut că într-o societate mai egalitară, cetățenii ar putea trăi fericiți și își pot dezvolta potențialul.
Spre deosebire de socialiști care au propus existența unui stat condus de muncitori, anarhiștii au susținut distrugerea totală a statului. Ei erau împotriva oricărui fel de guvernare, inițial cuvântul anarhie însemna absența puterii. Idealurile anarhiste au fost intens răspândite în toată Europa, mai ales în vremuri de criză. Această ideologie a ajuns în Brazilia împreună cu imigranții europeni la sfârșitul secolului al XIX-lea. A influențat direct formarea mișcărilor muncitorești în țară în primii ani ai secolului XX.
Lorena Castro Alves
Licențiat în Istorie și Pedagogie
