Un comportament compulsiv este o acțiune pe care o persoană se simte „obligată” sau motivată să o facă din nou și din nou. Deși aceste acțiuni compulsive pot părea iraționale sau lipsite de sens și pot avea chiar consecințe negative, individul care experimentează constrângerea se simte incapabil să se oprească.
Comportamentul compulsiv poate fi un act fizic, cum ar fi spălarea mâinilor sau încuierea ușii. Poate fi și o activitate mentală, cum ar fi numărarea obiectelor sau memorarea agendelor de telefon. Atunci când comportamentul inofensiv devine atât de obositor încât vă afectează negativ pe dumneavoastră sau pe alții, ar putea fi un simptom al tulburării obsesiv-compulsive (TOC).
Vezi mai mult
MCTI anunță deschiderea a 814 posturi vacante pentru următorul concurs de portofoliu
Sfârșitul tuturor: oamenii de știință confirmă data când soarele va exploda și...
O compulsie este diferită de o dependență. Prima este dorința copleșitoare (sau sentimentul nevoii fizice) de a face ceva. O dependență este o dependență fizică sau chimică de o substanță sau comportament.
Persoanele cu dependențe avansate își vor continua comportamentul de dependență chiar și atunci când înțeleg că este dăunător pentru ei înșiși și pentru ceilalți. Alcoolismul, abuzul de droguri, fumatul și jocurile de noroc sunt probabil cele mai comune exemple de dependențe.
Două diferențe cheie între constrângere și dependență sunt plăcerea și conștientizarea.
Comportamentele compulsive, precum cele implicate în tulburarea obsesiv-compulsivă, rareori duc la sentimente de plăcere. De obicei, dependențele o fac. De exemplu, persoanele care se spală compulsiv pe mâini nu le face plăcere să facă acest lucru.
Pe de altă parte, persoanele cu dependențe „vreau” să folosească substanța sau să se angajeze în comportament pentru că speră să se bucure de el. Această dorință de plăcere sau ușurare devine parte a ciclului de auto-perpetuare al dependenței.
Persoanele cu TOC sunt de obicei conștienți de comportamentele lor și sunt tulburate de faptul că nu au niciun motiv logic pentru a le face. Pe de altă parte, persoanele cu dependențe sunt adesea inconștiente sau nepreocupate de consecințele negative ale acțiunilor lor.
Tipic stadiului de negare a dependențelor, indivizii refuză să admită că comportamentul lor este dăunător. În schimb, ei „doar se distrează” sau încearcă să „se integreze”. De multe ori este nevoie de o consecință devastatoare pentru a-i face conștienți de realitatea acțiunilor lor.
Spre deosebire de compulsiile și dependențele, care sunt exercitate conștient și necontrolat, obiceiurile sunt acțiuni care se repetă în mod regulat și automat. De exemplu, deși este posibil să fim conștienți că ne spălăm pe dinți, aproape niciodată nu ne întrebăm de ce o facem.
Obiceiurile se dezvoltă în timp printr-un proces natural numit „obișnuire”. Acțiunile repetitive care ar trebui să fie inițiate în mod conștient devin în cele din urmă subconștiente și sunt efectuate în mod obișnuit fără gândire specifică.
Obiceiurile bune, cum ar fi spălatul pe dinți, sunt comportamente care sunt adăugate în mod conștient și intenționat rutinelor noastre. Deși există obiceiuri bune și obiceiuri proaste și nesănătoase, orice obicei poate deveni o constrângere sau chiar o dependență.
Cu alte cuvinte, chiar poți avea „un lucru prea bun”. De exemplu, bunul obicei de a face mișcare regulat poate deveni o compulsie nesănătoasă sau o dependență atunci când este făcut în exces.
Obiceiurile comune se transformă adesea în dependențe atunci când duc la dependență chimică, ca în cazurile de alcoolism și fumat. Obiceiul de a bea un pahar de bere la cină, de exemplu, devine o dependență atunci când dorința de a bea se transformă într-o nevoie fizică sau emoțională de a bea.
Desigur, principala diferență dintre un comportament compulsiv și un obicei este capacitatea de a alege să o faci sau nu. Deși putem alege să adăugăm obiceiuri bune și sănătoase la rutinele noastre, putem alege, de asemenea, să rupem vechile obiceiuri nesănătoase.
