Cuvintele pionierilor cordelului tipărit din Brazilia și ale multor succesori ai lor vor face parte dintr-o colecție digitalizată la Fundação Casa de Rui Barbosa, o instituție federală care păstrează una dintre cele mai importante colecții ale genului literar din țară.
Proiectul se află în faza inițială și va acoperi 7.000 din cele 9.000 de lucrări de la Casa de Ruy Barbosa, care nu au fost încă digitizate. Ceilalți 2.000 au primit deja o versiune digitală.
Vezi mai mult
IBGE deschide 148 de posturi vacante pentru agent de cercetare recensământ; vezi cum...
Legea publicată de instituire a „Programului pentru achiziționarea de...
Procesul ar trebui să dureze pe tot parcursul anului 2019, iar publicarea online pentru public va depinde de aprobarea fiecărui cordelist sau a familiei acestuia. În cazul lucrărilor care sunt deja în domeniul public, disponibilitatea pe internet este deja garantată.
Colecția fundației este foarte căutată de cercetători deoarece conține lucrări de la începutul secolului al XX-lea. În acel moment, cordel și-a câștigat primele versiuni tipărite cu autori precum Leandro Gomes de Barros din São Paulo, cunoscut drept „prințul poeților”.
Mai avem și Carlos Drummond de Andrade și Francisco Chagas Batista, din Paraíba, care în 1905 au povestit viața cangaceirului Antônio Silvino în opt pagini care încep cu următoarea prezentare:
„Voi spune publicului
povestea vieții mele
Crimele pe care le-am comis,
Cum am devenit ucigaș,
Și de ce îmi judec sufletul
Veșnic pierdut”.
Lucrarea este coordonată de directorul Centrului pentru Memorie și Informare de la Casa de Rui Barbosa, Ana Ligia Medeiros.
Ea spune că colecția a început să se formeze atunci când Sebastião Nunes Batista, fiul lui Francisco Chagas Batista, și-a donat colecția privată fundației.
Pe lângă faptul că era slujitor la Casa de Rui Barbosa, Sebastião a fost și poet și a organizat o antologie de literatură cordel.
Colecția de șiruri rare donate de Sebastião a crescut odată cu alte donații de la intelectuali, artiști și cercetători.
„Dacă nu sunt organizate de o instituție, aceste lucrări ajung să se piardă pentru că materialul este delicat”, se gândește Ana Lígia.
Ea crede că este imposibil să existe o colecție a întregii producții braziliene de cordel, deoarece multe exemplare ajung să se piardă în casele cititorilor sau a cordelistilor înșiși. „Digitalizarea joacă un rol în păstrarea memoriei”.
Cu colecția digitalizată și disponibilă pe internet, regizorul crede că savanții din toată țara vor putea să-și îmbogățească cercetările pe această temă, iar profesorii vor putea folosi cordelul ca material paradidactic cu mai mult uşura.
„De la început, cordelul a avut funcția de a comunica evenimentele actuale rapid și cu o viziune foarte particulară. Este o înregistrare a obiceiurilor”, spune ea, adăugând:
„Are un limbaj accesibil și există posibilitatea de a-l folosi ca material paradidactic chiar și în școala elementară. Și astfel păstrăm propria cultură a țării”.
Ana Lígia spune că teme precum natura, dragostea și actualitatea fiecărei epoci și regiuni sunt consemnate în istoria cordelului, care în limbajul popular construiește versuri frumoase. Informația este de la Agência Brasil.
