În iunie 2018, Brazilia a început o campanie în favoarea alegerii unui autor care să ocupe scaunul numărul șapte la Academia Braziliană de Litere (ABL). Dar, nu a fost orice autor. A fost despre Maria da Conceicao Evaristo de Brito, Conceição Evaristo al nostru, cea mai pură reprezentare a vocii feminine negre din literatura braziliană.
Este posibil ca campania să nu se fi încheiat cu rezultatul așteptat (Conceição a pierdut alegerile în fața regizorului Cacá Diegues). Cu toate acestea, scriitoarea în vârstă de 71 de ani din Minas Gerais continuă în lupta pentru recunoașterea femeilor de culoare ca producători de cunoaștere. Până la urmă, nimeni mai bun decât ea să apere literatura ca act politic!
Vezi mai mult
Descoperiți biografia Magdei Soares și principalele sale lucrări
Cine a fost Emmi Pikler? Descoperiți-i istoria și metodologia
Conceição Evaristo s-a născut în Belo Horizonte (MG), la 29 noiembrie 1946, într-o familie săracă care locuia în zona de sud a capitalei Minas Gerais. Ea a reușit să-și finalizeze studiile în cursul normal la vârsta de 25 de ani, împacând viața academică cu munca de menajeră.
Absolventă, s-a mutat la Rio de Janeiro, unde a promovat un concurs public de predare. Completând pregătirea sa, a studiat Literatura la Universitatea Federală din Rio de Janeiro (UFRJ). În anii 1980, Conceição a avut primul contact cu grupul Quilombohoje, colectivul cultural responsabil cu publicarea seriei Cadernos Negros.
Și tocmai în aceste caiete și-a făcut debutul fata din Minas Gerais în Literatură, în 1990. Astăzi, ea deține un master în literatură braziliană la PUC-Rio și un doctorat în literatură comparată la Universitatea Federală Fluminense. Autor de lucrări traduse în alte limbi și publicate în străinătate, scriitorul predă ca profesor invitat la Universitatea Federală din Minas Gerais (UFMG).
Militantă activă a mișcării negre, Conceição își înregistrează participarea la evenimente legate de militantismul politic social. În 2017, a fost tema Ocupação la Itaú Cultural de São Paulo, despre aspecte ale vieții și literaturii sale. Versatilă, scriitoarea publică poezie, eseuri și ficțiune, văzând textele sale citite de un număr din ce în ce mai mare de cititori.
Unul dintre titlurile sale principale a fost romanul Ponciá Vicencio, scris în 2003. Lucrarea tratează teme mult discutate de Conceição, precum discriminarea rasială, de gen și de clasă. Cartea a fost tradusă în engleză și publicată în Statele Unite în 2007. Ca să nu mai vorbim de participarea sa la publicații germane, americane și engleze.
Principala sa luptă este recunoașterea femeilor de culoare ca producători legitimi de cunoștințe. Din acest motiv, el „bate cheia” numărului redus de reprezentanți de culoare pe listele de premii și în cataloagele marilor edituri. Cu toate acestea, el continuă să creadă că a scrie și a spune povești este cel mai bun mod de a face față prejudecăților.
După cum am menționat în secțiunea anterioară, una dintre principalele lucrări ale Conceição Evaristo este Ponciá Vivencio, lansată în 2003. Povestea are o narațiune neliniară marcată de tăieturi temporale, amestecând astfel trecutul și prezentul. Geniul cărții a făcut-o inclusă în listele examenelor de admitere la universități din toată țara.
În 2006, autoarea publică Aleile memoriei în care, încă o dată, se ocupă de înlăturarea unei comunități favela cu aceeași dramă ca și titlul precedent. În ea, ca și în atâtea dintre lucrările sale, figura feminină apare ca protagonistă a rezistenței la sărăcie și discriminare.
În 2011 este publicat volumul de povestiri Insubmissas Lágrimas de Mulheres, menționând din nou relațiile de gen în contextul social marcat de sexism și machism. În 2014, autorul lansează Olhos d´Água, o carte care a ajuns în finala Premiului Jabuti la categoria „Povestiri și cronici”.
În iunie 2018, Conceição Evaristo și-a oficializat candidatura pentru ABL, prezentând scrisoarea sa de prezentare pentru a candida la scaunul numărul șapte, aparținând deja lui Castro Alves. Portal da Literatura Afro-Brasileira citează un fragment din scrisoare, în care autoarea își exprimă „dorința și dispoziția de dialog și sper în această oportunitate”.
O campanie la scară largă a mobilizat rețelele sociale și cercurile academice în favoarea alegerii Conceição. Alegerile au avut loc pe 30 august și autorul a primit un vot pentru a ocupa râvnitul scaun. Totuși, alesul a fost regizorul Cacá Diegues, unul dintre fondatorii așa-numitului Cinema Novo.
Chiar dacă nu a fost aleasă de ABL, Conceição Evaristo a continuat să fie onorată pe bună dreptate pentru activitatea sa. Cele mai recente mențiuni de onoare au fost acordate în Livre! Festivalul Internațional de Literatură și Drepturile Omului și Festivalul Internațional Literar de la Paraty (Flip).
Romantism
Poem
Povești
Participari la antologii
Lucrări publicate în străinătate
Sursa: Wikipedia
premii
eu femeie
un strop de lapte
mi se strecoară printre sâni.
o pată de sânge
mă încurajează între picioare.
jumătate de cuvânt muşcat
îmi scapă din gură.
Dorințele vagi sugerează speranțe.
I-femeie în râuri roșii
Inaugurez viata.
cu voce joasă
violent timpanele lumii.
prevăd.
anticipez.
Înainte de a trăi
Înainte – acum – ce urmează.
eu feminin-matrice.
Eu forță motrice.
eu femeie
adăpost de semințe
miscare continua
a lumii.
– Conceição Evaristo, în cartea „Poemas da remembrance și alte mișcări”. Belo Horizonte: Nandyala, 2008.
copii pe stradă
Banzoul renaște în mine.
Din întunericul oceanelor mele
durerea se scufundă revăzută
jupuindu-mi pielea
care răsare în sori
iar lunile izbitoare ale a
când ești aici.
Banzoul renaște în mine
iar femeia din sat
întreabă și strigă în flacăra neagră
care îți arde între picioare
dorinta de a relua
a colecta pentru
pântecele tău-pământ
seminte
că vântul s-a împrăștiat
pe strazi...
– Conceição Evaristo, în cartea „Poemas da remembrance și alte mișcări”. Belo Horizonte: Nandyala, 2008.
jumătate lacrimă
Nu,
apa nu curge
între degete,
Am mâinile în cupa
iar în scobitura palmelor mele
o jumătate de picătură îmi este de ajuns.
Din lacrimile din ochii mei uscați,
doar semitonul sughițului
a spune tot strigătul.
Încă știu să văd cu un ochi,
în timp ce celălalt,
paiul înconjoară
și viziunea care rămâne
Scurg invizibilul
și văd umbrele de neuitat
dintre cei plecați.
Din limba tăiată,
spun totul
zdrobesc tăcerea
iar în foşnetul sunetului mijlociu
Eliberez țipătul țipătului țipătului
și găsesc discursul anterior,
cel care tace,
voce și simțuri păstrate
în labirinturile memoriei.
– Conceição Evaristo, în cartea „Poemas da remembrance și alte mișcări”. Belo Horizonte: Nandyala, 2008.
Fată
Fată, am vrut să te compun
În versuri,
cânta derutarea
Mistere
care se joacă cu tine,
Dar contururile tale
Fugi.
Fată, poezia mea în primul rând,
Avea grijă de mine.
– Conceição Evaristo, în cartea „Poemas da remembrance și alte mișcări”. Belo Horizonte: Nandyala, 2008.
