Venind din vremea marilor navigatii, Trandafirul vanturilor Este un instrument care joacă un rol în navigația geografică și este folosit pentru a ajuta la localizare a unui anumit corp sau obiect în raport cu altul, pe lângă facilitarea vizualizării cu echilibrul celui navă.
Este format din punctele cardinale și intermediarii acestora (colaterali și subcolaterali) care au intenția de a defini diferitele orientări către care direcții diferite.
Vezi mai mult
Inegalitate: IBGE dezvăluie cele mai rele 10 state pentru...
Israelul este a 4-a cea mai puternică putere militară din lume; verifica clasamentul
Sunt ei:
Inventat aproximativ în secolul al XIV-lea, Trandafirul Vânturilor a fost un instrument cu funcție cartografică, având originea în navigațiile prin Marea Mediterană, fiind folosit din mișcarea vântului local, direcțiile celor opt vânturi principale, ale celor opt vânturi secundare și ale celor șaisprezece vânturi complementare (în total 32 directii).
Inițial, instrumentul avea un alt format, dar cel tradițional cunoscut în prezent a fost datorită portughezului Flávio Gioia, care în 1302 a modificat busola care era folosită la bordul unui vas, pentru a plasa acul acestui instrument pe o carte cu desenul unui trandafir al Vânturi.
Expresia „Trandafirul vânturilor” apare atunci, datorită asemănării grafice a punctelor cardinale cu petalele trandafirilor.
Acest instrument constituie o mare realizare pentru navigație, deoarece a permis extinderea expansiunii explorării maritime, în orice condiții meteorologice.
În prezent, imaginea rozei vânturilor, pe lângă faptul că are o legătură cu ideile de locație, fie ele fizice sau simbolice, această figură este legat de o valoare simbolică din spate. Transmite ideea de „dorință de noroc”, cursul potrivit, decizia atentă, cea mai bună alegere, noroc și „vânt bun”, sau dorința de a ajunge în noi direcții în viață. Din acest motiv, este foarte frecvent ca oamenii să aleagă o astfel de siluetă pentru a-și face tatuaje.
