Copilăria este o fază crucială în viața noastră, modelând cine devenim ca adulți. Cu toate acestea, nu toată lumea are norocul să aibă o copilărie fericită și stabilă.
Unii dintre noi cresc ca "copil pierdut„, fără dragostea, sprijinul și îndrumarea necesare pentru a înflori. Din păcate, efectele acestui tip de copilărie pot persista până la vârsta adultă.maturitate, afectându-ne în moduri subtile, dar semnificative.
Vezi mai mult
SUA aprobă primul medicament oral pentru depresia postpartum; afla mai multe
Descoperă cele 13 obiceiuri care te îngrașă și te împiedică să slăbești
Iată câteva semne că este posibil să fi crescut ca „copilul pierdut” și cum s-ar putea să te afecteze în acest moment.
Când suntem lipsiți de dragoste și grijă în copilărie, poate fi dificil să avem încredere în oamenii din jurul nostru. Această lipsă de încredere ne poate determina să construim ziduri emoționale, făcând dificilă formarea de relații sănătoase și de durată.
Lipsa de sprijin și validare în copilărie poate lăsa urme adânci asupra stimei noastre de sine.
Dacă am fost în mod constant criticați, neglijați sau disprețuiți, sunt șanse să avem o viziune negativă despre noi înșine.
Această stimă de sine scăzută ne poate împiedica să ne urmărim visele și să ne atingem întregul potențial.
Ca „copil pierdut”, căutăm adesea validarea externă pentru a umple golul emoțional pe care îl simțim în interior.
Căutăm aprobarea celorlalți și devenim dependenți de opiniile altora pentru a ne simți prețuiți.
Această căutare constantă a validării ne poate lăsa vulnerabili la manipulare și ne poate împiedica să dezvoltăm o stima de sine sănătoasă.
(Imagine: publicitate)
Când creștem fără limite clare și sănătoase, ne putem strădui să le stabilim ca adulți.
Ne putem simți vinovați că spunem nu, le permitem altora să ne depășească limitele și să ne copleșească.
Această lipsă de impunere poate duce la epuizare emoțională și fizică, dăunându-ne sănătății și bunăstării.
La fel ca „copilul pierdut”, teama de abandon ne poate bântui. Este posibil să avem dificultăți să avem încredere în oameni care vor rămâne lângă noi, ceea ce ne face să acționăm în moduri auto-înfrângere pentru a evita abandonul.
Această frică ne poate deteriora relațiile și ne poate împiedica să formăm conexiuni profunde și semnificative.
Când nu învățăm să ne confruntăm cu emoțiile în copilărie, poate fi o provocare să le confruntăm în viața de adult.
S-ar putea să îmbuteliăm sentimentele sau să explodem în crize de furie, neștiind cum să ne exprimăm emoțiile în moduri sănătoase. Poate dăuna relațiilor noastre și sănătății noastre mintale.
Recunoașterea efectelor unei copilării dificile este primul pas către vindecare și creștere ca individ. Este esențial să căutați ajutor profesional, cum ar fi terapie, pentru a face față unor probleme atât de profunde.
Cu timp și sprijin adecvat, este posibil să depășim efectele a pruncie ca un „copil pierdut” și construiește o viață plină și plină de sens.
