De la aspectul fizic la voce, multe trăsături pe care le dobândim sunt moșteniri genetice de la părinții noștri. Cu toate acestea, există mai mult decât genetică în joc când vine vorba de influente parentale.
Deciziile pe care le iau părinții au și puterea de a modela aspecte ale personalității noastre. Un exemplu notabil în acest sens este tendința spre anxietate, care poate fi urmărită până la alegerile făcute de părinții noștri.
Vezi mai mult
ACESTA este secretul pentru a deveni o persoană „magnetică”; uite
Faceți cunoștință cu trucul ULTIMATE pentru a nu vă mai gândi la fostul dvs.; verifică
În 2015, un studiu de mare importanţă a urmat un eșantion de 900 de gemeni frăți și identici care, la rândul lor, au devenit tați.
Rezultatele au relevat ceva intrigant: copiii au avut tendința de a împărtăși mai multe asemănări cu proprii părinți decât cu surorile părinților.
Constatarea a subliniat influența remarcabilă a alegerilor și deciziilor părinților în modelarea trăsăturilor copiilor lor.
Pentru a investiga și susține ipoteza că anxietatea nu este doar o trăsătură genetică, cercetătorii au adoptat o abordare meticuloasă.
Ei au comparat nivelurile de anxietate dintre cele două surori și copiii lor, căutând să discearnă dacă a existat o revelație directă.
Presupunerea care stă la baza acestei analize este că, în mod ideal, un copil ar trebui să prezinte niveluri similare de anxietate atât părintelui său, cât și colegilor identici ai părintelui. Acest lucru este justificat de faptul că copilul împarte o cantitate egală de material genetic cu ambii.
Cu alte cuvinte, scenariul așteptat ar fi ca copilul să reflecte cantitatea de anxietate prezentă în tată și, de asemenea, în geamănul identic cu acel tată, deoarece ADN-ul comun este echivalent între acești trei părți.
Comparând răspunsurile a două mame și anxietatea copiilor lor, cercetarea a încercat să discerne dacă modelele observate ar putea fi atribuite în primul rând geneticii sau dacă alte influențe, cum ar fi mediul sau deciziile parentale, au jucat un rol semnificativ.
Această descoperire pune în lumină un aspect intrigant: ce fac exact părinții pentru a contribui la tendința copiilor lor către anxietate?
Răspunsul poate sta în dinamica emoțională care are loc în mediul familial. Copiii sunt foarte perceptivi și sensibili la emoțiile și comportamentele părinților lor.
Studiul indică alte câteva moduri prin care anxietatea poate fi transmisă între părinți și copii și invers.
Un astfel de mod implică capacitatea remarcabilă a copiilor de a prelua temerile și preocupările părinților lor, fie urmărindu-le acțiunile, fie ascultându-le cuvintele.
Acest proces poate declanșa un efect de cascadă, în care copiii interiorizează aceste temeri și preocupări, începând să-și dezvolte propriile anxietăți.
În plus, studiul identifică un alt factor care contribuie la transmiterea anxietății de la părinți la copii, cunoscut sub numele de „comportamente parentale negative”.
În esență, acest lucru se întâmplă atunci când părinții ascund sau protejează în mod intenționat informațiile de la copil, adesea legate de lucrurile pe care părinții înșiși le au.
Acest comportament poate crea un mediu de incertitudine și nesiguranță pentru copil, determinându-l să adopte modele de anxietate ca răspuns la această lipsă de transparență.
Descoperirea evidențiază complexitatea interacțiunilor părinte-copil atunci când vine vorba de anxietate. Ele întăresc ideea că experiențele emoționale ale părinților, precum și acțiunile și cuvintele lor, au un impact direct asupra emoțiilor și comportamentelor copiilor.
La Trezeme Digital, înțelegem importanța unei comunicări eficiente. Știm că fiecare cuvânt contează, așa că ne străduim să oferim conținut relevant, captivant și personalizat pentru a vă satisface nevoile.