În trecutul îndepărtat, tigri cu dinți de sabie a cutreierat Pământul, afișând o impunere care a fost marcată în istorie. Cu toate acestea, o întrebare ridică încă îndoieli: care a fost sunetul emis de această felină magnifică?
Abordând acest mister, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord au analizat datele despre vocalizarea acestor animale, căutând să determine dacă sunetele pe care le produceau erau hohote puternice sau toarcete neted.
Vezi mai mult
Ipoteza Riemann: Provocarea matematică valorează 1,6 milioane de dolari și...
ACEST truc vă va SALVA tigaia arsă; verifica acum!
Răspunsul, însă, nu a fost atât de simplu de găsit pe cât și-au imaginat oamenii de știință. Un studiu publicat în Journal of Morphology a investigat vocalizările mai multor specii de pisici cu scopul de a ajunge la o concluzie definitivă.
Cercetătorii subliniază că toate felinele moderne pot fi clasificate în două grupuri principalele: prima este compusă din „pisicile mari” care răcnesc, cum ar fi lei, tigri, pantere și uncii.
Al doilea grup este cel felină, care include feline care toarce, cum ar fi lince, pume, oceloți și pisici domestice. În termeni evolutivi, tigrii cu dinți de sabie s-au îndepărtat de descendența felinei mai devreme decât alte grupuri moderne.
(Imagine: Freepik/Playback)
Această distincție implică faptul că leii sunt mai aproape de pisicile domestice decât tigrii cu dinți de sabie în ceea ce privește înrudirea. Acest lucru complică orice presupunere științifică.
„Acest lucru este crucial deoarece dezbaterea despre tipul de vocalizare pe care tigrii cu dinți de sabie ar putea să o emită depinde de analiza anatomia oaselor mici din gât”, a explicat Adam Hartstone-Rose, profesor la Universitatea de Stat din Carolina de Nord.
Hartstone-Rose subliniază că, deși vocalizarea este controlată mai degrabă de laringe și de țesuturile moi ale gâtului decât de oase, anatomiștii din trecut au făcut o observație interesantă.
S-a descoperit că oasele hioide, care ancorează aceste țesuturi, variază în mărime și număr între specii, apărând de nouă ori la pisicile care torc și de șapte ori la pisicile care răcnesc.
După o analiză aprofundată, cercetătorii au descoperit că tigrii cu dinți de sabie aveau doar șapte oase hioide în gât. Acest lucru a condus la presupunerea inițială că aceste animale erau, fără îndoială, rugitoare.
Cu toate acestea, Hartstone-Rose a remarcat că mai mulți cercetători au examinat anatomia felinelor moderne, cu cât s-au găsit dovezi mai puțin concrete că aceste oase au jucat un rol vocal.
Deoarece oasele nu joacă un rol direct în vocalizare, această teorie părea inadecvată, deoarece corelația dintre numărul de oase și sunetul produs nu a fost niciodată stabilită cu adevărat.
Astfel, oamenii de știință au început să examineze structura hioidă a patru specii de pisici care răcnesc: lei, tigri, leoparzi și jaguari. În plus, au analizat și cinci specii de feline care toarce: pumi, gheparzi, caracali, serval și oceloți.
Potrivit oamenilor de știință, dacă oasele hioide, care sunt absente la pisicile care răcnesc, ar fi fost cu adevărat cruciale pentru vocalizare, celelalte oase ar trebui să arate diferențe clare între cele două grupuri.
Cu toate acestea, forma acestor oase este remarcabil de asemănătoare, indiferent dacă aparțin pisicilor care răcnesc sau toarce, cu ușoare variații doar în oasele cele mai apropiate de aparatul vocal.
În cele din urmă, tigrul cu dinți de sabie împărtășește caracteristici cu ambele grupuri, ceea ce sugerează că ar fi putut adopta fie vuietul, fie torcătorul, fie chiar un al treilea tip de vocalizarea.
