Fiind părinte al unui adolescent Este o călătorie plină de provocări, iar nevoia de îndrumare nu a fost niciodată mai importantă.
Odată cu presiunea tot mai mare cu care se confruntă tinerii astăzi, este esențial să identificăm diferența dintre stresul obișnuit al adolescenților și posibila anxietate.
Vezi mai mult
Descoperiți povestea reală din spatele filmului „The Revenant”, care a câștigat...
Eclipsă de soare: ACESTE semne vor fi foarte afectate de această rară...
Navigarea în anii adolescenței poate fi extrem de stresantă pentru tineri, lăsând mulți părinți să se întrebe: Este doar stresul de vârstă sau o problemă mai profundă?
În Statele Unite, anxietatea adolescenților a devenit răspândită. Studii recente indică faptul că aproximativ 32% dintre ei au fost diagnosticați cu un anumit tip de tulburare de anxietate.
Având în vedere această statistică alarmantă, sunt șanse să cunoașteți sau chiar să vă pese de o persoană tânără care se confruntă cu provocări conexe.
Dar ce este mai exact anxietatea? Potrivit experților, este răspunsul creierului la stres, generat de percepția unui pericol iminent.
(Imagine: dezvăluire)
Un astfel de pericol poate fi legat de o amenințare fizică reală sau de anticiparea unor evenimente viitoare, ceea ce determină individul să simtă anxietate față de situații care nu au apărut încă.
Interesant este că anxietatea se poate manifesta chiar și fără un declanșator aparent sau gânduri specifice.
Creierul uman, în căutarea neîncetată a securității, are capacitatea de a înregistra momente de stres și de a se pregăti pentru situații similare în viitor.
Cu cât creierul accesează mai frecvent această „memorie de stres”, cu atât mai rapid și mai intens acest răspuns va fi activat în ocazii ulterioare.
Din toate aceste motive, este esențial ca părinții, educatorii și profesioniștii din domeniul sănătății să fie conștienți de aceste semne pentru a oferi sprijinul necesar adolescenților în această provocare emoțională.
Înțelegerea anxietății la adolescenți necesită o privire mai profundă asupra modului în care funcționează creierul. Amigdala, o structură a creierului similară ca formă cu o migdale, se află în epicentrul generării fricii.
Integreaza sistemul limbic, responsabil de gestionarea emotiilor, amintirilor si instinctelor de supravietuire. Prin urmare, a fost conceput pentru a prioritiza situațiile de pericol, rănire sau teamă.
Cu toate acestea, dacă această structură devine hiperactivă, poate declanșa niveluri excesive de anxietate. Când percepe o amenințare, amigdala activează eliberarea de adrenalină și alți hormoni, declanșând răspunsul „luptă sau fugi”. Acest proces trimite sânge la membre, permițând o reacție rapidă, fie pentru apărare, fie pentru evadare.
Deși acesta este un răspuns biologic esențial, atunci când este activat fără prezența unui pericol real - ca în anxietate anticipativă — energia acumulată poate rămâne în corp, rezultând un sentiment continuu în anxietate.
