Divorțul a devenit o situație comună în unele relații. Totuși, atunci când despărțirea implică copii, situația este puțin mai complicată. Impactul unei separări de familie poate provoca mai puțină putere socială, mai puțină autonomie și mai multă nesiguranță copiilor implicați.
Prin urmare, este foarte important să știm dacă alienarea parentală este violență domestică. Pe parcursul acestui articol, puteți afla mai multe despre el. Verifică.
Vezi mai mult
Filmul „Barbie” se prevede că va crește profiturile Mattel...
Compania japoneză impune restricții de timp și culege beneficii
Citeşte mai mult: Alienarea parentală: ce este și care sunt consecințele pentru copii?
Dacă nu sunteți familiarizat cu acest subiect, nu ratați ocazia de a afla puțin mai multe despre alienarea parentală.
Această situație apare atunci când un tată sau o mamă își folosește legăturile afective pentru a pune un copil sau un adolescent împotriva celuilalt părinte. Acest lucru este de așteptat să se întâmple după un proces de divorț, cu toate acestea, este, de asemenea, foarte frecvent ca acesta să apară în timpul unei relații. Cu alte cuvinte, are loc abuzul emoțional îndreptat către copii.
Experții subliniază că poate acesta este principalul prejudiciu, mai mare decât impactul fizic, financiar și psihosocial datorat legăturii afective implicate.
Da, înstrăinarea parentală este un tip de abuz domestic. Acest lucru se întâmplă pentru că de multe ori, în mod eronat, copiii devin suportul unei relații care ar trebui să se încheie. Cu asta, este foarte obișnuit ca ei să fie manipulați de părinți pentru a-i face rău celuilalt soț. În acest fel, părinții ajung să-și exprime toată nemulțumirea față de situația trăită.
Cei mai afectați de această situație sunt copiii. În consecință, există o pierdere a legăturilor de familie. Cu aceasta, copiii se deconectează de părinți și dezvoltă dificultăți în relaționarea cu propria familie și chiar cu alte persoane din viață. În plus, înstrăinarea parentală provoacă o pierdere a încrederii în sine în părțile înstrăinate. Adică, această situație îi face pe copii să se îndoiască de luarea deciziilor și, în consecință, le reduc autonomia și simțul puterii sociale.
