Caco Barcellos este un nume binecunoscut printre telespectatori. Cu aproape 50 de ani de carieră, dintre care 16 responsabil de programul „Profesão Repórter”, jurnalistul a povestit puțin despre despre călătoria lui de până acum, provocările profesiei și plăcerea de a lucra în continuare cu ceea ce îi place să împlinească 72 de ani ani.
Vezi mai mult
Știri false! 10 minciuni Generația X a crescut crezând – și poate...
Utilizați zaț de cafea pentru a desfunda scurgerea bucătăriei; A ști cum
„Vreau să lucrez până în ultima zi a vieții mele, crezând că munca noastră, oricât de simplă ar fi, are o relevanță relativă”, a spus el într-un interviu pentru Jornal Extra. Caco mai afirmă că munca unui jurnalist va exista întotdeauna și că va exista întotdeauna o viață în spatele camerei.
Profissão Repórter arată de ani de zile realitatea rutinei jurnaliştilor, care se confruntă cu multe provocări pe străzi, iar Caco a fost întotdeauna în fruntea acestui lucru, conducându-și echipa prin comunități, intrând în contact cu oamenii și arătând realitatea dură a celui mai mic favorizat. „Sunt mereu înconjurat de o mulțime de oameni, sunt sensibil la afecțiunea oamenilor. În comunități, oamenii strigă: „Vine tipul cu părul alb căruia îi place să intre în casa noastră”. Sunt încântat de încrederea pe care oamenii o au în noi”, comentează el.
Potrivit lui Caco, realizarea unui ziar mai aprofundat este ceva diferit de ceea ce vedem de obicei în ziua de azi, în era informației rapide, și de aceea au încă mult spațiu la televizor. Jurnalistul mai spune că în fiecare săptămână sărbătorește ocazia de a face un ziar pentru atât de mulți oameni.
Întrebat despre teama de a exercita profesia, Barcellos subliniază că în prezent, odată cu marea polarizare și negația din ce în ce mai mare din țară, clasa a suferit multe atacuri. „Există grupuri de miliție acolo care încearcă să ne oprească, grupuri armate... Dar trebuie să fim acolo! Există un risc, dar trebuie să ocolim și să mergem acolo, protejându-ne echipa”. Totuși, potrivit lui, atunci când fac povești printre cei mai săraci sau în locuri care sunt considerate mai periculoase, el și echipa sa sunt întotdeauna tratați cu mare respect și simte că oamenii își doresc prezența Acolo.
Caco a parcurs deja un drum lung în viață și în profesie: a trecut deja prin dictatură, promisiunea păcii cu sfârșitul ei și acum trăiește într-un scenariu de violență în țară. El a comentat despre violența poliției, că securitatea țării s-a făcut întotdeauna prin violență extremă. „Au ucis oameni în fiecare zi din 1970. Dacă ar fi adevărat că această politică de confruntare este eficientă, Rio și São Paulo ar fi un paradis”, spune el pe această temă.
Jurnalistul a comentat și cazul lui Moïse, tânărul congolez care a fost recent bătut până la moarte la un chioșc din Barra da Tijuca. „Atât brutalitatea loviturilor asupra tânărului din Congo m-a impresionat, cât și numărul de oameni care s-au uitat și nu au făcut nimic. De ce nu a strigat nimeni „oprește-te”? Zece persoane sunt mai mult de trei persoane. Cum se face că nu există oameni în societate care să strige „destul”?”
Întrebat despre povestiri triste, Caco spune că își poate reține lacrimile în situații dificile, dar că acasă își permite să plângă. „Mi-e rușine, prostia asta pe care bărbații nu pot plânge. Este înrădăcinată cumva”.
Caco a declarat că nu a făcut bilanțul carierei sale magnifice în jurnalism și nici nu are planuri pentru viitorul îndepărtat, doar garantează că sănătatea lui merge foarte bine. „Conform ultimului examen pe care l-am susținut, vârsta mea metabolică este de 53 de ani. Am citit mult, chiar și prospectul cu medicamente. Și fac și sport, joc fotbal. Nici nu mai vorbim despre vârstă, vorbim despre energie”. În același timp, jurnalistul regretă că a trebuit într-o zi să plece și să nu mai vadă evoluția planetei și a societății.
Îi dorim reporterului – a cărui zi de naștere este luna viitoare – cu mulți ani înainte, să continue să aducă informații cu mare responsabilitate acasă la brazilieni.
