O carnaval Este o dată comemorativă foarte faimoasă în Brazilia. La această dată, oameni din diverse regiuni ale țării se adună pentru a sărbători și a se bucura de cele cinci zile de sărbătoare.
Trebuie să ținem cont de faptul că aceste festivități poartă semne istorice și culturale ale poporului brazilian.
Vezi mai mult
A noua economie de pe planetă, Brazilia are o minoritate de cetățeni cu...
O școală publică din Brasilia ține un elev cu autism într-o „închisoare privată”
Având în vedere aceste aspecte, vezi mai jos trei exemple de activități despre această dată la care se poate lucra în învăţământul de bază.
Activitatea 1
Clarice Lispector a fost o scriitoare din generația 45 care a construit proză și poezie introspectivă, pline de fluxuri de conștiință și epifanie. Lispector s-a concentrat adesea pe experiențele feminine și de familie.
Având în vedere aceste aspecte, citiți și interpretați cronica Restos do Carnaval de Clarice Lispector. Apoi discutați punctele principale ale cronicii în clasă.
Nu, nu din acest ultim carnaval. Dar nu știu de ce acesta m-a transportat înapoi în copilăria mea și în Miercurea Cenușii pe străzile moarte unde rămășițele de serpentină și confetti fluturau. Una sau alta sfântă cu un văl acoperind capul s-a dus la biserică, traversând strada extrem de goală care urmează Carnavalului. Pana in anul urmator. Și când se apropia petrecerea, cum să explic agitația interioară care m-a pus stăpânire? Ca și cum lumea s-ar fi deschis în sfârșit dintr-un mugur care era un mare trandafir stacojiu. De parcă străzile și piețele din Recife au explicat în sfârșit pentru ce au fost făcute. De parcă vocile umane ar cânta în sfârșit capacitatea de plăcere care era secretă în mine. Carnavalul a fost al meu, al meu.
Cu toate acestea, în realitate, am participat puțin la asta. Nu fusesem niciodată la un dans pentru copii, nu fusesem niciodată îmbrăcat. Pe de altă parte, m-au lăsat să stau până pe la 11 noaptea la poalele scărilor din căsuța în care locuiam, urmărindu-i cu nerăbdare pe ceilalți să se bucure. Două lucruri prețioase pe care le-aș câștiga atunci și le-aș salva cu avariție pentru a rezista cele trei zile: un lansator de parfum și o pungă de confetti. Oh, devine greu de scris. Pentru că simt cât de întunecată îmi va fi inima când îmi dau seama că, chiar dacă adăugând atât de puțin la bucurie, mi-a fost atât de sete încât aproape nimic nu m-a făcut deja o fată fericită.
Și măștile? Îmi era frică, dar era o teamă vitală și necesară pentru că mi-a întâlnit cea mai profundă suspiciune că chipul uman este și un fel de mască. La ușa de la piciorul scărilor, dacă un om mascat îmi vorbea, aș intra brusc în contact indispensabil cu lumea mea interioară, care nu era făcută numai din spiriduși și prinț fermecător, ci și din oameni cu ei mister. Chiar și spaima mea cu mascații, pentru că era esențială pentru mine.
Nu m-au îmbrăcat: în mijlocul grijilor legate de mama bolnavă, nimeni de acasă nu a avut chef de un carnaval de copii. Dar i-aș ruga pe una dintre surorile mele să-și onduleze părul ăla drept al meu care îmi provoca atât de mult dezgust și apoi am avut vanitatea de a avea părul încrețit cel puțin trei zile pe an. În acele trei zile, sora mea încă a acceptat visul meu intens de a fi fată – abia așteptam ieșind dintr-o copilărie vulnerabilă — și mi-am vopsit gura cu ruj foarte puternic, ruj pe obraji. chipuri. Așa că m-am simțit drăguță și feminină, am scăpat din copilărie.
Dar a fost un carnaval diferit de celelalte. Atât de miraculos, încât nu-mi venea să cred că mi s-a dat atât de mult, eu, care deja învățasem să cer puțin. Doar că mama unei prietene de-a mea a decis să-și îmbrace fiica și numele costumului era Rosa. În acest scop, cumpărase foi și foi de hârtie creponată roz, cu care, presupun, intenționa să imite petalele unei flori. Cu gura căscată, am urmărit fantezia luând contur și creându-se puțin câte puțin. Deși hârtia creponată nu semăna nici pe departe cu petale, am crezut serios că este unul dintre cele mai frumoase costume pe care le-am văzut vreodată.
Atunci, dintr-o simplă întâmplare, s-a întâmplat neașteptul: a mai rămas hârtie creponată și multă. Și mama prietenului meu – poate ținând seama de cererea mea mută, de invidia mea mută pe disperare sau poate din pură Doamne, din moment ce a mai rămas hârtie — s-a hotărât să-mi facă și mie un costum de trandafir, din ceea ce a mai rămas din material. La acel carnaval, pentru prima dată în viața mea, aș avea ceea ce mi-am dorit mereu: aveam să fiu altcineva decât mine.
Până și pregătirile deja m-au amețit de fericire. Niciodată nu m-am simțit atât de ocupat: până la ultimul detaliu, eu și prietenul meu am calculat totul, sub costum purtam o combinație, pentru că dacă ploua și costumul se topea măcar am fi cumva îmbrăcați — la gândul la o ploaie care ne-ar lăsa brusc, în modestia noastră feminină de opt ani, într-o alunecare pe stradă, am muri dinainte de rușine — dar ah! Dumnezeu ne-ar ajuta! nu ar ploua! Cât despre faptul că fantezia mea există doar din cauza rămășițelor altuia, mi-am înghițit cu o oarecare durere mândria mea care fusese întotdeauna aprigă și am acceptat cu umilință ceea ce soarta mi-a dat de pomană. Dar de ce tocmai acel carnaval, singurul fantezist, trebuia să fie atât de melancolic? Duminica dimineata devreme aveam deja parul ondulat pentru ca frizzul sa se tina bine pana dupa-amiaza.
Dar minutele nu au trecut, cu atâta anxietate. In sfarsit, in sfarsit! A sosit ora trei: atentă să nu rupă hârtia, m-am îmbrăcat în roz.
Multe lucruri care mi s-au întâmplat mult mai rău decât acestea, deja le-am iertat. Totuși, acesta nu îl înțeleg nici acum: jocul de zaruri al unui destin irațional? Este nemiloasă. Când eram îmbrăcat în hârtie creponată, tot cu părul în bigudiuri și încă fără ruj și ruj — mama mea deodată sănătatea mea s-a înrăutățit foarte mult, a izbucnit brusc un scandal acasă și m-au trimis repede să cumpăr niște medicamente la farmacie. Am alergat îmbrăcat în roz – dar fața încă goală nu avea masca de fetiță care să mă acopere atât de mult. viața din copilărie expusă — am alergat, am alergat, perplex, uimit, printre serpentine, confetti și țipete de carnaval. Bucuria altora m-a uimit.
Când ore mai târziu, atmosfera de acasă s-a calmat, sora mea mi-a făcut părul și m-a vopsit. Dar ceva murise în mine. Și, ca și în poveștile pe care le citisem despre zâne care vrăjeau și descântău oamenii, fusesem dezamăgit; nu mai era un trandafir, era din nou o fată simplă. Am coborât în stradă și stând acolo nu eram o floare, eram un clovn gânditor cu buze roșii. În foamea mea de a simți extaz, uneori am început să mă simt fericit, dar cu remușcări mi-am amintit de starea gravă a mamei și din nou am murit.
Doar câteva ore mai târziu a venit mântuirea. Și dacă m-am agățat repede de ea, este pentru că aveam atât de mult nevoie să mă salvez. Un băiat de vreo doisprezece ani, ceea ce pentru mine însemna un băiat, acest băiat foarte frumos s-a oprit în fața mea și, într-un amestec de afecțiune, grosime, jucăuș și senzualitate, mi-au acoperit părul deja drept cu confetti: pentru o clipă ne-am înfruntat, zâmbind, fără a vorbi. Și apoi, o fetiță de opt ani, m-am gândit pentru tot restul nopții că cineva m-a recunoscut în sfârșit: eram într-adevăr un trandafir.
LISPECTOR, Clarice. Fericire clandestină. Rio de Janeiro: Rocco, 1998, p. 25-28
01 – În cronica de mai sus putem observa caracteristici ale stilisticii lui Clarice Lispector. Evidențiați principalele trăsături ale scrisului lui Lispector cu exemple din cronică.
02 – Bobotează este o scufundare în fluxul conștiinței, în care personajul începe să vadă lumea și pe sine într-un mod diferit. Parcă ar fi avut, de fapt, o revelație și, pe baza ei, a început să aibă o perspectivă mai profundă asupra vieții și a relațiilor umane. Acest proces dă naștere la încălcări ale valorilor și la întrebări. Evidențiați partea din cronică în care protagonistul suferă o epifanie.
03 – Subliniază punctul culminant, cel mai înalt și mai surprinzător moment din cronică.
04 – De ce i-a fost frică personajului de măști?
05 – Putem spune că personajul are o perspectivă rasistă, ținând cont de următorul fragment „Am rugat-o pe una dintre surorile mele să ondularea acelui păr drept al meu care mi-a provocat atât de multă neplăcere și apoi am avut vanitatea de a avea părul încrețit timp de cel puțin trei zile un an."?
06 – De ce spune personajul că a fost un carnaval diferit de celelalte?
07 – Cum s-a simțit personajul când a câștigat costumul de carnaval?
08 – La finalul citirii cronicii, putem spune că personajul a reușit cu adevărat să se bucure de carnaval?
01 – Caracteristici prezente în cronică: flux de conștiință, pauză spațiu-timp, amestec de prezent și trecut, epifanie, intimitate.
02 – Moment epifanic: când ea dă peste un băiat și acesta îi acoperă părul cu confetti.
03 – Climax: când starea de sănătate a mamei protagonistului se deteriorează.
04 – Măștile vă aduc reflecții profunde asupra falsității relațiilor umane.
05 – Da, este o perspectivă rasistă.
06 – Carnavalul ei a fost diferit de celelalte pentru că și-a luat un costum „Rosa” de la mama unei prietene.
07 – Protagonista s-a simțit rușinată, umilită când a câștigat costumul.
08 – Da. Ea a obținut tot ce și-a dorit vreodată: să se simtă ca altcineva. Cu asta, se poate concluziona că a profitat de carnaval.
Activitatea 2
A fabulă este un text excelent pentru a ne lucra imaginația și resursele imaginative. Acest gen explorează lumea ludică și fantastică, pe lângă faptul că expune mereu o morală.
Citiți mai jos fabula Carnavalul țestoasei de Valmir Ayala. Apoi răspundeți la întrebări și discutați punctele principale în clasă.
01 – Care este genul textual al acestui text?
02 – Care sunt personajele principale?
03 – Care este tema textului?
04 – Care a fost reacția fiecărui animal care și-a pierdut costumul?
05 – Reacția maimuței era așteptată de broasca țestoasă?
06 – Care este morala acestei fabule?
01 – Fabulă
02 – Jabuti, maimuță, vulpe, rege și leu.
03 – Textul abordează metaforic utilizarea măștilor sociale.
04 – Animalele erau disperate.
05 – Da.
06 – Mesajul principal este că folosirea măștilor sociale le îndepărtează oamenilor naturalețea și poate provoca întotdeauna neplăceri.
Activitatea 3
O narațiune captivantă este capabilă să ducă cititorul într-o lume jucăușă și fantastică. fabula are această caracteristică. Acest gen ne liniștește cu personajele sale caricaturale și poveștile ciudate, care își propun să ne transmită o morală.
Având în vedere aceste aspecte, citiți textul Donei Filósofa și mătura de piassava – a fabulă de carnaval de Emilia Maria M. de Morais și răspunde la întrebări. Apoi discutați punctele principale în clasă.
Sambata dimineata in timpul Carnavalului, intr-o casa veche, nu departe de Igreja do Monte, in Olinda.
Un trecător zdrențuit anunță în mijlocul străzii:
– Cine vrea să cumpere mătură de piassava pentru a ieși foarte curat din casă după petrec?
Dona Filosof se duce la fereastra casei:
- Domnul. nu s-ar întâmpla să ai o mătură zburătoare? Am nevoie de unul pentru a-mi completa costumul Platonicilor Perplexi!
– Vrei să spui că vrei să zbori spre transcendențe? Dar la ce nivel intenționați să ajungeți – cel al entităților matematice, cel al Formelor ideale, sau chiar intenționați să contemplați Binele însuși?
– Și dl. ai putea să-mi iei o mătură pentru zboruri atât de înalte?
– Depinde doar de rezervele tale de pâine spirituală și vin de suflet.
– O, domnule, îmi pare foarte rău, dar cuptorul și pivnița sunt aproape goale...
– Înainte să fie, draga mea domnișoară Filosof; într-adevăr, sunt plini, plini de poftele și de lenea lor.
– Păi, la naiba, ce pot să fac împotriva foametei și oboselii mele?
„Nimic, doamnă, nimic. Întrebarea este aceasta: învață să vrei și să comporți ca și cum ar fi nimic, pur și simplu nimic!
– Și ce răspuns la dorințele mele?
– Păi, la naiba, acum zic, draga mea, ești surd? Nimic, nimic, și mai presus de toate nici măcar să nu îndrăznești să încerci să scapi din starea de a dori! Studiile tale nu te-au învățat că acesta este stigmatizarea condiției umane? Nu a învățat, după atâția ani, o lecție atât de elementară?
– Cum este posibil, deci, să-mi doresc fără a-mi umple dorințele cu obiecte?
- Cu mai mult curaj și smerenie ai învăța. El ar înțelege că nu este în puterea lui să știe ce vin și ce pâine să mănânce! Și, în acest caz, ar trebui doar să-și dorească, să nu-și dorească nimic, degeaba... Să-și dorească cu intensitate, să gândească cu atenție, să opereze cu sârguință, dar fără să se încurce de niciun obiect sau obiectiv. Amintește-ți cuvintele lui Pater: să se facă voia Ta… Din întâmplare, intenționați să știți care este voința care vine din transcendențe? Nu ai trăit de atâtea ori experiența dezamăgirii, chiar și atunci când credeai că știi ce este mai bine pentru tine? Nu încerca, deci, doamna mea, să-ți umple foamea cu toate pretențiile imaginației tale. Limitează-te la a-l recunoaște și, crede-mă, asta nu ar fi puțin, ar fi pragul posibilei plinătăți...
- Domnul. Știți dacă există vreun Fond de rezervă spirituală (un fel de revers al FMI) care ar permite acces la un credit supranatural, un împrumut al acelei înțelepciuni, fără dobândă existențială sau de altă natură. taxe?
– Vrei mai mult credit decât Viața însăși – șansa de a putea contempla Soarele și de a o lua de la capăt în fiecare zi?
În primul rând, trebuie să înveți că cele mai bune mături nu sunt pentru adunare sau acumulare; sunt folosite pentru curățare și golire. Deocamdată, domnișoară Philosopher, cel mai bun lucru este să începi să înveți cea mai simplă și mai eficientă lecție cu această mătură colorată de piassava. De asemenea, va servi pentru a completa imaginația costumului tău. Mulțumiți-vă cu asta; ai grijă de tine și joacă un carnaval vesel; nu ignora, fără cunoașterea faptelor și fără inițierea cuvenită, culorile și luminile acestei lumi la îndemâna ta. Anul viitor, cine știe... Eu trec mereu pe străzi ca cele mai bune și mai vechi blocuri de sărbătoare...
Emilia Maria M. de Morais. Dona Filosof și mătura de piassava – o fabulă de carnaval.
01 – Care a fost obiectivul principal al doamnei Filósofa chiar la începutul textului?
02 – Aflând despre obiectivul donei Filósofa, ce i-a spus trecătorul zdrențuit?
03 – Doamna Filósofa îi spune trecătorului zdrențuit că nu are revers spiritual, are doar cuptoare și beciuri goale. În opinia dumneavoastră, făcând această afirmație, personifică Dona Philosopher materialismul, inutilitatea și golirea relațiilor umane? Întemeiați răspunsul dvs.
04 – Care este rezultatul acestei narațiuni?
05 – Care este morala poveștii?
01 – Doamna Filósofa și-a dorit o mătură zburătoare pentru a-și completa costumul de carnaval.
02 – Trecătorul zdrențuit a spus că, pentru a-și atinge scopul exprimat de mult râvnitul costum de carnaval, va trebui să dobândească rezerve spirituale.
03 – Da, Dona Filósofa reprezintă ființe umane care nu văd dincolo de lumea fizică.
04 – Narațiunea se încheie cu trecătorul zdrențuit spunându-i Donei Filosof că este necesar să „învățăm că cele mai bune mături nu sunt bune de adunat sau de acumulat; servesc la curățare și la golire.”
05 – Narațiunea își propune să reflecteze asupra condiției umane și intenționează să spună că este necesar să se țină cont de originile cunoștințelor și ale problemelor.
Pentru mai mult conținut de jocuri de rol, consultați și: