Oamenii de știință de la Universitatea Federală din Paraná (UFPR) au dezvăluit recent descoperirea unui proces geologic rar, care a dus la conservarea fosilelor de șerpi de mare, datând în jur de 400 de milioane de ani.
Publicată în Journal of South American Earth Sciences și publicată de portalul științific al UFPR, această descoperire se referă la echinodermele antice legate de stelele marine, cunoscute sub numele de ofiuroizi.
Vezi mai mult
Ziua PROVOCĂRILOR: 3 semne se vor confrunta în continuare cu dificultăți în data de 9 a...
Noua serie Pokémon live-action îi va surprinde pe fani; afla mai multe
(Sursa: UFPR/Reproducție)
Fosilele acestor creaturi incredibil de fragile au fost localizate în mostre de rocă din perioada Devoniană colectate în regiunea Ponta Grossa, în Paraná, în 2020.
Descoperirea este intrigantă, deoarece ofiuroizii necesită condiții excepționale pentru fosilizare pentru a supraviețui peste milioane de ani. Probele studiate au fost furnizate de patru colecții paleontologice, printre care:
Laboratorul de Paleontologie (Labpaleo) la UFPR;
Muzeul de Paleo și Geologie de la Universitatea Guarulhos (UNG) din São Paulo;
Centrul de Cercetare Paleontologică de la Universitatea Contestado (UNC) din Santa Catarina;
Muzeul Geologic din São Paulo.
Studiul a relevat prezența unui film întunecat, bogat în carbon pe fosile, rezultat al carbonizării viscerelor acestor ființe marine antice.
Acest fenomen a permis cercetătorilor să analizeze în detaliu anatomia speciei Encrinaster pontis Este Marginix notatus, ambele dispărute de mult.
Procesul este rar și niciodată observat la echinoderme, el are loc după îngropare, când părțile organice ale unui organism sunt comprimate de greutatea sedimentului.
Este cel mai frecvent în probele care conțin substanțe precum chitina, cheratina, lignina sau celuloza, elemente volatile ale materiei organice care se pierd, lăsând doar carbon în timpul fosilizare.
În mod normal, se păstrează doar părțile dure ale scheletelor ofiuroide, cum ar fi coloanele și osiculele, dar carbonizarea, în acest caz, a păstrat rămășițele părților moi ale ființelor.
Acest lucru a avut loc la scurt timp după primele săptămâni de înmormântare, prevenind descompunerea părților moi de către bacteriile din sediment.
Descoperirea excepțională l-a determinat pe cercetătorul responsabil, Malton Carvalho Fraga, să propună termenul „Ponta Grossa Konservat-Lagerstätte” pentru a se referi la aceste roci din Paraná bogate în ofiuroizi și alte grupuri fosile asociati.
Pe lângă calitatea înaltă a conservării, unele fosile dezvăluie dovezi ale prădării, oferind o privire rară asupra prădătorilor acestor animale de-a lungul istoriei Pământului.
Ophiuroizii trăiau în marea polară care acoperea Paraná și alte state din Brazilia în timpul Devonianului.
S-au hrănit cu resturi de carcasă și particule organice prezente în sedimente și coloana de apă, migrând în zonele marine în căutarea hranei atunci când este necesar.
Majoritatea fosilelor din Paraná sugerează că șerpii de mare au fost îngropați în același loc în care au trăit, în principal din cauza sedimentelor expulzate de râurile mari din delte.
Acest lucru, potrivit geologului, a fost facilitat de prezența unor volume mari de apă dulce în sedimente, care probabil au anesteziat ofiuroizii, împiedicând evadarea acestora din îngropare.
Odată cu descoperirea, Paraná a devenit recunoscut drept cea mai mare sursă de fosile de ofiuroizi în America de Sud, cu sute de probe colectate în ultimul secol, în principal în municipiile Ponta Grossa și Jaguariaíva.
