Un nou studiu legat de scăderea populației animale prezintă date alarmante. A fost realizat de oameni de știință de la Universitatea Queen’s Belfast, în Regatul Unit, și de la Universitatea Cehă de Științe ale Vieții.
Pe lângă descoperirea îngrijorătoare, cercetătorii implicați au folosit spațiul și pentru a critica metrica Uniunea pentru Conservarea Naturii (IUCN), responsabil pentru a determina dacă o specie este sau nu în pericol de dispariție.
Vezi mai mult
Startup din Norvegia inovează transformând nisipul deșertului în murdărie...
Mlaștina australiană devine „deodată” roz strălucitor...
Noul studiu se concentrează pe descoperirea nivelului de declin al indivizilor animale prezenți în faună, examinând informații din perioada Antropocenului. Cu alte cuvinte, evaluează cantitatea populației de animale în timpul celei mai recente epoci din istoria Pământ.
Cercetarea a fost publicată în revista Biological Reviews și, pentru a o realiza, au fost analizate 70 de mii de specii de faună.
În concluzie, au fost lansate date alarmante care arată că 48% dintre aceste specii se confruntă cu scăderi majore ale populației. Pe de altă parte, doar 3% dintre aceștia au înregistrat o creștere a populației.
(Imagine: dezvăluire)
Pentru Catherine Finn, doctorand la Queen’s University Belfast și unul dintre autorii studiului, există un alt factor extrem de important.
Folosind metoda tradițională IUCN, multe dintre animalele studiate nu ar fi expuse riscului de dispariție, chiar dacă cercetările lor arată că numărul lor a scăzut.
Cercetările efectuate pentru a măsura declinul populației speciilor de animale profită de spațiu pentru a critica metrica tradițională IUCN, așa cum am menționat mai sus.
În acest moment, Uniunea folosește un concept de „categorii de conservare amenințate” și estimează că aproximativ 28% dintre animale sunt în prezent în pericol de dispariție.
Cercetările efectuate de universități țin cont de ceea ce ele numesc „tendințe ale populației”. Pentru a ajunge la o concluzie a amenințării de extincție, ei examinează dacă numărul de indivizi ai unei specii crește, scade sau rămâne stabil.
Se constată astfel o serioasă divergență între metode, fapt care a provocat rupturi între instituțiile menționate mai sus.