Activitate de interpretare a textului, folosind textul inginerului João-de-barro. Această activitate se adresează elevilor din anul cinci de școală elementară.
Această activitate portugheză este disponibilă pentru descărcare în șablonul Word (care poate fi modificat), în PDF (gata de tipărire) și, de asemenea, activitatea cu răspuns.
Descărcați acest exercițiu de interpretare a textului la:
ȘCOALA: DATA:
PROF: CLASA:
NUME:
Dona Graúna a fost cea mai veche și bună învățătoare care a învățat păsările pădurii să citească, să scrie și să numere. Avea ochi mici și ochelari uriași pe nas și, când se mânia, se înroșea în față și bătea din aripi.
Se pare că, aproape întotdeauna, Dona Graúna avea fața roșie și bătea din aripi, pentru că toți elevii ei erau luați. Nu toată lumea. A fost Joãozinho, o pasăre maro studioasă, care a tăcut, acordând atenție clasei, în timp ce ceilalți au făcut răutate.
Dona Graúna a lăudat: „Acest Joãozinho merge departe... El este un student ca cei din vremea mea”. Și apoi am vorbit timp de două ore despre cum a fost pe vremea ei.
În timp ce ceilalți studenți și-au pictat numele pe pereți, au sărit de la birou în birou, au șoptit mesaje, au murdărit mobilierul și au făcut trucuri, Joãozinho a studiat.
Și când nu studia la ore, aproape niciodată nu și-a însoțit colegii în plimbări prin pădure. Avea un obicei ciudat și toată lumea râdea de el. Lui Joãozinho îi plăcea să se joace cu lutul. S-a dus la malurile pâraielor și a tot frământat lut, cu ciocul bun, făcând lucruri. Într-o zi, când Pintassilguinho l-a văzut jucând, i-a dat o poreclă amuzantă: João-de-Barro. După aceea, toată lumea de la școală l-a numit așa. Dar lui Joãozinho nu-i deranja porecla și, ca să spun adevărul, chiar i-a plăcut.
Într-o dimineață, a plecat de acasă cu toate acele planuri și, alegând un jenipapeiro foarte drăguț, a plecat la muncă. S-a dus la pârâu, a frământat lut și l-a adus în cioc, la ramura aleasă, la poalele genipapului. Vechii lui colegi, ca de obicei, au trecut pe lângă el și au râs de el. Ei au crezut că sunt foarte amuzanți acei ziduri slabe pe care Joãozinho le construia, în vârful copacului.
Dar după o lună, nimeni nu a mai râs. Dimpotrivă, toată lumea avea ochii larg deschiși de uimire: Joãozinho construise, în vârful copacului, un mic palat, cu două etaje, uși și toate. Și se mutase dintr-un cuib urât de iarbă - ca al tuturor prietenilor săi - în acea căsuță frumoasă!
Ah! Acolo era. Niciodată trotuarul pădurii nu a fost atât de gelos. Dar ce să faci? Niciuna dintre celelalte păsări nu fusese un elev bun și nici măcar nu avea cunoștințele și tehnica pentru a face planuri și a proiecta o astfel de casă. Și chiar au trebuit să se mulțumească să trăiască în continuare în cuiburi de iarbă.
Până astăzi, doar João locuiește într-o casă de noroi solidă și frumoasă. Și este singura pasăre arhitectură a naturii.
(Adaptare după André de Carvalho)
1. Care este titlul textului?
R .:
2. Cine este autorul textului?
R .:
3. Care este tema?
R .:
4. Câte paragrafe are textul?
R .:
5. Cine sunt personajele care apar în text?
R .:
6. Unde se petrece povestea?
R .:
7. În opinia dumneavoastră, ce înseamnă expresia „levada da breca”?
R .:
8. Au fost luați toți elevii doamnei Graúna? Justificați răspunsul dvs.
R .:
9. Când elevii au făcut o mizerie, ce a făcut profesorul?
R .:
10. Ce poreclă a primit João și de ce?
R .:
11. Ce s-a întâmplat când celelalte păsări au văzut casa lui John terminată?
R .:
12. De ce alte păsări nu au făcut case ca ale lui John?
R .:
13. După părerea dvs., ce putem învăța din această poveste?
R .:
La răspunsuri sunt în linkul de deasupra antetului.
raportați acest anunț