THE poezia socială își marchează prezența în rezistența dictaturii din anii 60, marcată de lupta politică și socială din producția literară. Poezia socială are primele nuanțe în a treia generație din secolul al XIX-lea, numită generația condor, tocmai în acest stadiu Poezia socială face primii pași în literatură, reflectând luptele interne din a doua jumătate a domniei lui D. Pedro II, generația a suferit cu mare intensitate influența lui Vitor Hugo și a poeziei sale politico-sociale, fiind cunoscută și sub numele de generație Hugoan.
Termenul de condorism de a treia generație are un înțeles foarte reprezentativ al politicii sociale sau adică același este simbolul libertății, simbolul libertății adoptat de tinerii romantici din America Latin. Principalul poet al poeziei sociale la acea vreme era Castro Alves, precum și Fagundes Varella și Sousândrade.
Castro Alves a fost puternic influențat de Vitor Hugo, extinzându-și literatura la orizonturi mai largi și mai realiste, căutând doar nu pe mine, ci realitatea oricui este prezent acolo, adică intrarea unui proces de universalizare. Castro Alves și-a adus lucrarea aboliționistă, căutând marele vis: Republica, pentru el Republica era soluția tuturor problemelor experiență de țară, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, a fost mai întâi necesar să asistăm la răsturnarea monarhiei și a instituțiilor sale, cum ar fi muncă sclavă, în această realitate a vremii, scriitorul a scris „Navio Negreiro”, „Vozes d’ África ”și„ Saudação a Palmares ”, lucrări pe care consacrat.
Alte articole:
Anii '70
Index
SCLAVITATE
(Fragment)
A fost un vis descurajant... puntea
Că din Luzerns strălucirea se înroșește,
În sânge să se scalde.
Clinking de fiare de călcat... rupere de bici ...
Legiunilor de negri le place noaptea,
Groaznic să dansezi ...
Femei Negre, suspendate până la țâțe
Copii slabi a căror gură neagră
Udă sângele mamelor;
Alte fete... Dar goale, frigate,
În vârtejul spectrelor târâte,
În zadar și durere.
Și orchestra râde, ironică, stridentă ...
Și din runda fantastică a șarpelui
Faceți două spirale ...
Dacă bătrânul gâfâie... Dacă alunecă pe pământ,
Se aud țipete... Biciul crapă.
Și zboară din ce în ce mai mult (...)
POEZIE SOCIALĂ ANI 60
În anii 60, poezia socială descria lucrări care aduceau rezistență împotriva dictaturii în rândurile lor militar, este important de menționat că Mario Chamie, cu „Poezia-Praxis”, a consacrat poezia socială în Brazilia în Anii '60, în opoziție cu radicalismul, pe lângă acesta, Cassiano Ricardo a fost prezent și în mișcarea poezie-praxis.
În același timp, o altă mișcare literară care a marcat istoria a fost Neoconcretismul, spre deosebire de Concretism, o mișcare care vizează percepția realității, problemele sociale și politice trăite în țară, cu marele nume Ferreira Gullar, care a început să producă lucrările sale S.U.A. Anii '50, cu influențe concrete, rupând linia de gândire la mijlocul anilor 1960, după lovitura de stat militară, a început să afle despre demonstrații populare, teatre și culturi, începând să desfășoare o poezie mai realistă și socială, angajate în rezistență împotriva dictaturii militar.
Iată exemplul unei poezii sociale a marelui scriitor Ferreira Gullar:
Poezie socială de Ferreira Gullar
Fara vacante
prețul fasolei
nu se încadrează în poem. Pretul
de orez
nu se încadrează în poem.
Gas nu se încadrează în poem
lumina telefonului
evaziunea
de lapte
a cărnii
de zahăr
a pâiniifuncționarul public
nu se încadrează în poem
cu salariul tău de foame
viața ta închisă
în fișiere.
Deoarece nu se încadrează în poem
muncitorul
care îți macină ziua de oțel
și cărbune
în atelierele întunecate- pentru că poezia, domnilor,
este inchis:
"fara vacante"Se potrivește doar în poem
omul fără stomac
femeia norilor
fructul neprețuitPoezia, domnilor,
nu miroase
nici nu miroase
Abonați-vă la lista noastră de e-mailuri și primiți informații și actualizări interesante în căsuța de e-mail
Vă mulțumim că v-ați înscris.
