Afectând multe domenii ale vieții noastre, cercetătorii cred acum că depresia poate influența și modul în care vedem culorile. Astfel, trăirea unor sentimente de tristețe sau anxietate ne poate face să ne simțim ca și cum am trăi într-o lume alb-negru cu puțină vibrație. Continua să citești!
Citeşte mai mult: 4 boli care pot fi tratate cu o alimentație mai sănătoasă
Vezi mai mult
Investește în lux: LV, Prada și multe altele de la 50 R$ la licitație
Mister: Descoperirea funcției bilelor în firele de înaltă tensiune
Când privim un mediu, vederea prelucrează informațiile captate de retină, formând astfel culorile finale pe care le vedem. Prin urmare, unele defecte fizice care modifică acest proces pot duce la condiții vizuale, cum ar fi daltonismul, de exemplu.
De aceea oamenii de știință cred că modul în care percepem culorile poate fi influențat de sentimentele noastre, un deoarece atunci când asistăm la emoții puternice, cum ar fi tristețea sau furia, procesul nostru de percepție a culorii poate fi modificat. Prin tulburarea acestui proces, vederea noastră poate vedea culori mai moi sau mai puțin vibrante.
Cu toate acestea, cercetarea efectuată nu a arătat rezultate concludente și a fost ulterior închisă din cauza unor erori în concluziile sale. Vor fi necesare mai multe evaluări pentru a ne asigura că emoțiile noastre pot influența într-adevăr modul în care percepem culorile.
Diferitele tonalități existente sunt în mod obișnuit legate de cum sau ceea ce simțim. Putem asocia culorile puternice, calde cu momente fericite și tonurile reci, mai închise, cu sentimente de tristețe, angoasă, singurătate etc.
Cu toate acestea, atunci când avem de-a face cu depresie, poate părea că toate culorile pe care le vedem par mai puțin frapante sau chiar mai greu de distins unele de altele uneori.
Unele studii subliniază că pot exista într-adevăr motive biologice pentru care percepția noastră pare diferită atunci când suferim de această boală psihologică. Prin aceasta, se crede că depresia poate influența vederea, determinând un răspuns retinian mai lent, făcând astfel dificilă perceperea cu acuratețe a tonurilor și culorilor contrastante.